Ce-au vrut sa spuna

Compelle intrare ( lat. „Sileşte-i sa  intre“ ) - Cuvintele provin din Evanghelie ( Luca XIV, 23), dar sunt citate în latineşte deoarece îşi datoreaza trista lor celebritate bisericii catolice care le-a folosit în limba latina. De-a lungul vremilor, pe aceste doua  cuvinte  dintr-o parabola s-au întemeiat multe persecuţii religoase ca şi multe înercari de a-i constrânge pe cei de alta credinţa sa treaca la catolicism.  Laicii întrebuinţeaza însa expresia atunci când considera ca trebuie folosite forţa, constrângerea, violenţa, pentru a sili pe cineva sa faca un lucru care este socotit spre binele lui. De pilda, un ministru belgian a susţinut pe vremuri ca parinţii ar trebui amendaţi şi pedepsiţi cu închisoare, daca nu-şi trimit copiii la şcoala, la care un deputat a raspuns ca într-adevar este nevoie de acest compelle intrare.  

Contraria contrariis curantur - ( lat. „Contrariile se vindeca prin contrarii“ ) - Este principiul medicinei clasice, denumita alopatie ( afecţiune contrarie ), deoarece combate o suferinţa prin contrariul ei, bunaoara raceala prin caldura şi invers. Acest sistem terapeutic este cu totul opus medicinei homeopatice, care a adoptat deviza „Similia aimilibus curantur“ ( cele asemanatoare se vindeca tot prin cele asemanatoare). Creata de doctorul german Samuel Hahnemann, homeopatia ( afecţiune asemantoare ) a fost denumita astfel fiindca combate o boala prin agenţii care o provoaca ( leacuri fabricate din microbii maladiei). Acest sistem terapeutic îşi are în graiul nostru un echivalent : „Cui pe cui se scoate“.     

Magna cum laude - ( lat. „Cu mare   lauda !“ ) Formula încetaţenita aproape pretutindeni în universitaţi. Se spune : a trece un examen Magna Cum Laude, sau a obţine o diploma Magna Cum Laude, adica în mod stralucit, cu notele maxime, cu succes deplin.

Discuţii bizantine - Aceasta expresie s-a nascut dintr-o întâmplare istorica. Pe la mijlocul secolului al XV-lea împaraţia Bizanţului era pe punctul de a fi complet înghiţita de Semiluna. Flamura lui Mahomed fusese deja înfipta în periferiile oraşului lui Constantin cel Mare ( Constantinopol, pe atunci capitala Bizanţului), dar calugarii îşi mai pierdeu înca vremea în dispute sterpe, daca sa oficieze slujba în latineşte sau în greaca - şi alte asemenea subiecte. De aici şi expresia „discuţii bizantine“ adica discuţii sterile penru lucruri marunte, certuri absurde fara importanţa într-un moment când sunt în joc probleme vitale de prim ordin.

Ma vie est un combat - ( fr. „Viaţa mea e o lupta“ - spune Voltaire în piesa Mahomet - actul II, scena 4). N-a fost nici primul nici ultimul care a formulat aceasta idee. Înaintea lui Voltaire, filosoful latin Seneca, în Epistola 96 scria : „Vivere militare est“ ( A trai înseamna a lupta ), iar dupa el poetul german Goethe confirma în poezia Einlab ( Intrare ) „Denn ich bin ein Mensch gewesen / Und das heibt ein Kämpfer sein“ . ( Caci eu am fost om, / şi asta înseamna a fi luptator  ). La noi, Coşbuc, în gazelul Lupta vieţii susţine acelaşi lucru : „O lupta-i viaţa, deci te lupta / Cu dragoste de ea, cu dor “.   Victor Hugo, în Les châtiments ( IV, 9 ), pune chiar semnul egalitaţii între viaţa şi lupta „Ceux qui vivent, ce sont ceux qui luttent“ ( Cei care traiesc sunt cei care lupta). Versiunea lui Voltaire însa e cea mai des citata.   

Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: