Copii si televizorul
Televizorul nu mai e un aparat, ci un membru adoptiv al familiei, o
bonă cu program nonstop care nu cere bani. Vă permite să vă concentraţi
asupra propriilor probleme şi întrebări, neglijându-le pe cele ale
copilului dumneavoastră. Zeci de studii arată că expunerea prelungită
la televizor a unui copil duce la diminuarea capacităţii de atenţie, la
scăderea coeficientului de inteligenţă şi la creşterea impulsivităţii.
Ce
contează?, cât timp nu trebuie să răspundeţi la întrebări ca “Unde se
duc norii?” sau “Ce e umbra?”, nici nu sunteţi nevoit să vă întrerupeţi
activitatea pentru a vă spune părerea despre nişte mâzgăleli
copilăreşti. Iar peste câţiva ani, cel care şi-a aflat răspunsurile cu
telecomanda şi cu mouse-ul se va uita la dumneavoastră ca la un
televizor dat pe Mute.
Între voi va sta o pojghiţă de sticlă şi
veţi dori să fiţi măcar Picture in Picture în viaţa lui, dar veţi fi
doar un post banal aşezat pe telecomandă între două canale favorite, un
film cândva interesant, însă banalizat de-atâtea reluări. Aşadar,
lăsaţi-vă în genunchi şi căutaţi ACUM piesa de lego care se potriveşte
la turnuleţul castelului! Nu aveţi foarte mult timp.
Cele 89 de
posturi TV n-o vor găsi, însă în timp vor construi un alt turnuleţ,
pentru un prizonier cu deficit de atenţie. Ieşiţi în parc şi jucaţi
fotbal cu fiul dumneavoastră. Deşi nu aveţi inelul cu puteri
miraculoase, iar el nu prea nimereşte mingea, împreună formaţi o echipă
imbatabilă.
Sursa: Adrian Georgescu
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: