Ecumenism
De exemplu, un ecumenist ar spune ca, de dragul unificarii, fiecare denominatie ar trebui sa-si adapteze acele invataturi care o individualizeaza printre celelalte denominatii - sa le reduca sau pur si simplu sa ignore incompatibilitatea lor cu celelalte invataturi. Ecumenismul vorbeste despre iubire, dar in dauna Adevarului care este insasi temelia iubirii crestine. Adevarata unitate nu are nevoie sa fie programata; ea a existat din totdeauna in Biserica Ortodoxa ca urmare a impartasirii aceleiasi credinte crestine autentice si nestricate.
Ecumenismul a luat avant in anul 1923, cand Meletie IV, un francmason numit Patriarh de Constantinopol de catre britanici si francezi, a convocat un "congres inter-ortodox" in care a recomandat calendarul papal, casatoria episcopilor si inlaturarea postirii. Au participat numai sase episcopi si cativa preoti si, in mare, congresul a fost un esec. Totusi, el a reusit introducerea noului calendar (papal) in Romania si Grecia. Acei credinciosi care au pastrat calendarul ortodox (tinandu-si praznicele cu 13 zile mai tarziu decat Roma) au fost excomunicati si prigoniti. Urmasul lui Meletie, Grigore VII, a sustinut miscarea "Biserica Vie" din Rusia, un fel de Ortodoxie diluata faurita de regimul comunist. Meletie a devenit Patriarh de Alexandria in 1925 si si-a introdus programele inovatoare si acolo. De atunci incoace, calendarul romano-catolic a fost adoptat de mai multe biserici ortodoxe locale. Din fericire, in ciuda diviziunii pe tema calendarului, toti ortodocsii rasariteni praznuiesc Pastele dupa calendarul Iulian (cu exceptia ortodocsilor din Finlanda).
in 1966, Patriarhul Athenagoras de Constantinopol si sinodul sau au declarat ca au ridicat anatema data in 1054 impotriva Papei. Desi Papalitatea este astazi mult mai departe de Ortodoxie decat era in 1054, Athenagoras a introdus numele Papei in diptih (lista de pomenire a patriarhilor ortodocsi). A sustinut impartasirea comuna din partea celor "care nu cunosc deosebirile din credinta lor si nici nu se preocupa de acestea". Urmasul sau, Dimitrie, a slujit o parte de mesa alaturi de Papa Ioan Paul II, in 1987, aratandu-si pe fata gandirea ecumenista. in 1990, reprezentantii tuturor Patriarhiilor, cu exceptia celei de Ierusalim, au semnat Acordul de la Chambesy, chemand bisericile ortodoxe sa se uneasca cu cele monofizite, prin ignorarea Sinodului Ecumenic IV.
Toate prefacerile de mai sus sunt nu doar impotriva Traditiei ortodoxe, dar conduc si la formarea unei "Ortodoxii rasaritene" care nu se bazeaza nici pe cele sapte Sinoade Ecumenice, nici pe invataturile primilor Parinti crestini si nici pe Traditia ortodoxa. Conducatorii acestui curent se ascund in spatele respectului primit din partea societatii contemporane, care ii recunoaste drept conducatori ai poporului. in multe cazuri, ei sunt necrutatori cu cei care se tin de credinta si obiceiurile ortodoxe stravechi. Acesti traditionalisti sunt deseori numiti "schismatici", "fanatici" sau "eretici", impotriva lor recurgandu-se chiar la mijloace violente de represiune. in fruntea luptei impotriva inovatiilor din Ortodoxie se afla sinoadele vechi-calendariste ale episcopilor rusi, romani, bulgari si greci. in sanul Bisericilor Georgiei, Rusiei si Serbiei exista o miscare de respingere a exceselor falsului ecumenism, prin declaratii de sustinere a credintei ortodoxe si prin retragerea din Consiliul Mondial al Bisericilor.
Credinta ortodoxa, sfanta Maica noastra, a carei mare si sfanta mostenire este la fel de nepretuita ca si sufletul nostru, se afla astazi la o mare si decisiva rascruce. Pe partea buna, avem in fata numeroase posibilitati de misionarism, pe fiecare continent, dar si in tara noastra. Cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare, multi oameni pot ajunge sa cunoasca Ortodoxia si ce invata ea. Iconografia bizantina este tot mai cunoscuta si mai respectata in lume; in acest fel, sfintele noastre icoane fac minunata lucrare a unei propovaduiri tacute. Odata cu caderea Cortinei de Fier, credinciosii din fostele tari comuniste (85% dintre toti ortodocsii) se bucura de libertatea de a vorbi si a trai Credinta, trezirile duhovnicesti din Rusia, Romania si din alte state fiind incurajatoare. in alte tari, ca Australia, Uganda, Sicilia si State Unite infloresc comunitati ortodoxe, existand o revarsare a harului si milei lui Dumnezeu in viata personala a credinciosilor. Mai mult, diferite grupari crestine cerceteaza acum Crestinismul istoric si se apropie tot mai mult de Ortodoxie.
Pe partea rea a lucrurilor, nu se poate nega faptul ca duhul veacului nostru este unul al materialismului, hedonismului, egoismului si ratacirilor religioase fara tinta – o antiteza a renasterii duhovnicesti. Exclusivitatea etnica si conflictele dintre jurisdictii ameninta integritatea marturiei ortodoxe. in America exista o mare lipsa de monahi si monahii si, atat timp cat tintele duhovnicesti sunt inabusite de preocupari seculare si banesti in multe biserici, puterea Ortodoxiei si marturia ei catre lume vor fi afectate. Sufletele noastre si ale copiilor nostri sunt primejduite de o cultura materialista, falita din punct de vedere moral si seaca din punct de vedere religios, care patrunde tot mai mult in tarile ortodoxe.
Liniile de lupta sunt deja stabilite, iar raspunsul nostru catre Hristos are de-a face cu viitorul Bisericii si al lumii in care traim. Nu e vreme sa ne eschivam sau sa deznadajduim. Atunci cand un teolog i s-a plans Sf. Nicolae Velimirovici (†1956) in legatura cu lipsa credintei din ziua de azi, el a primit urmatorul raspuns:
"Exista un adevar amar in scrisoarea ta. Totusi, piara de la noi deznadejdea. Deznadejdea este zestrea mortii pe care necredinciosii o primesc atunci cand se cununa cu moartea. Au fost vremuri si mai grele pentru Biserica lui Hristos, dar ostasii nu au cazut iar lupta nu a fost pierduta. Citeste numai zugravirea pe care o face Sf. Vasile treburilor din Biserica si din lume (veacul al patrulea), un tablou negru asemenea unei nopti negre pe o mare involburata. Se parea ca vine sfarsitul lumii si ca aduce judecata lui Dumnezeu. De atunci au trecut 16 veacuri. Nu numai ca credinta crestina nu a pierit, dar lumina ei a acoperit intreaga lume si a patruns pana in cel mai ascuns colt... Va ucide necredinta Credinta lui Dumnezeu? Aceasta intrebare si-a pus-o Apostolul lui Hristos in primele zile ale unei istorii vechi astazi de 19 veacuri. Aceste veacuri au adeverit privirea lui luminoasa in viitor. Sa ai si tu aceasta buna incredintare apostolica fata de viitorul Crestinismului.
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: