Esenienii
Anul 1947. Tribul beduin al Tamirilor si-a asezat tabara pe malul de nord-est al Marii Moarte pentru a-si umple cu apa proaspata din izvorul Ain Fesha burdufurile. In timp ce se odihneau, unul dintre baieti a scos la iveala dintr-o grota alungita cateva vase de lut pecetluite. In interior emanau un miros de descompunere fasii lungi cusute din bucati de piele de berbec. Descoperire incredibila: datorita curiozitatii micului beduin, lumea teologica si cea stiintifica au intrat in posesia unor texte special de pretioase ale Vechiului Testament. Prin ce imprejurari au ajuns in pesterile de langa Marea Moarta textele sacre? Dupa cercetarile arheologice sistematice, specialistii au identificat ruinele unei manastiri apartinand gruparii evreiesti a esenienilor. O revelatie a articol sulul care contine regulile rituale, credintele, principiile organizatorice si doctrina eseniana. In jurul acestor probleme se duce o polemica indarjita pana astazi, denumita "batalia pentru suluri". Zeci de articole si studii de mare popularitate s-au concentrat asupra "vademecum-ului" ordinului esenian. De ce acest interes brusc? Analizand textele sulurilor, o serie de orientalisti au constatat cu uimire ca organizarea ierarhica, credintele religioase, invatatura si ritualurile esenienilor amintesc din multe puncte de vedere de cele dintai comunitati crestine. Exista identitate intre gruparea iudaica si prima comunitate a marturisitorilor lui Hristos?
Similitudini
Pana la descoperirile de la Qumran (cca. 12 km sud de actualul Ierihon) secta religioasa a esenienilor nu era cunoscuta decat sumar din informatiile transmise de Filon din Alexandria, Iosif Flaviu, Pliniu cel Batran, Hipolit al Romei si Eusebiu de Cezareea. Pretioasele suluri qumranite au adus lamuriri substantiale despre organizarea esenienilor si mai ales despre implicarea lor in viata politica si religioasa a timpului.
Desi pe marginea etimologiei termenului "esenian" s-au formulat mai multe ipoteze, este evident ca adeptii erau oameni dedicati slujirii lui Dumnezeu. Chiar ei isi dadeau felurite nume: "fiii luminii", "membrii obstii", "fiii lui Ţadoc", "obstea celor saraci", "convertitii din pustiu", "vazatorii". Se pare ca secta s-ar fi nascut din nemultumirea unor credinciosi intransigenti, profund dezamagiti de partidele fariseilor si saducheilor pusi mereu pe cearta din interese pur personale, de cele mai multe ori straine de Legea mozaica.
Esenienii erau organizati pe principiul comunitatii de avere, traiau in saracie, se ocupau in permanenta cu studiul cartilor sfinte, mai ales in zilele de sabat, invatau infranarea, viata simpla si modestia. Tot castigul muncii era incredintat intendentului care procura toate cele necesare obstii. Programul zilnic incepea si se termina cu rugaciunea. Acordau o foarte mare importanta imbaierii trupului, care le aducea starea de curatie. Acceptarea noilor membri in comunitate se facea numai dupa trecerea unui an de noviciat, in care candidatul era supus la multiple incercari. Erau impartiti pe clase, conform cu vechimea admiterii in sanul comunitatii. Doctrina despre Dumnezeu, lume si om, caracterizata de o ferma credinta, nu putea fi alta decat cea a Legii vechi. Se deosebeau de confratii lor iudei prin aceea ca nu aduceau sacrificiile randuite de Lege, ci se multumeau sa trimita doar ofrande la templul din Ierusalim. Unele comunitati respectau preceptul celibatului, dar existau si centre in care adeptii puteau sa-si intemeieze familii proprii.
captivant este si faptul ca practicau obiceiul unei cine comune cu elemente euharistice asemanatoare Cinei celei de mister, dupa cum rezulta din Regula Ordinului (IV, 3-5) si Regula Disciplinei (II, 17-20).
O analogie interesanta se refera la mesianismul propovaduit in Documentul Damascian si in Comentariul la Avacum. Ea aminteste de un "Invatator al dreptatii", martir ucis de mana unui "preot nemernic", denumit "Omul minciunii". Ea poate sugera ca "Invatatorul Dreptatii", precedat de un prooroc, a fost prototipul lui Hristos, prezentat de Evanghelii. Esenienii credeau in venirea a doi Mesia: "Mesia Aaron" si "Mesia Preot". Deosebire sau analogie cu Inaintemergatorul care deschide drumul lui Iisus Mesia?
Organizarea sectei de la Qumran era asemanatoare vechiului Israel din perioada deplasarii acestuia spre Canaan. Obstea era condusa de doi sefi, unul "Preotul celor numerosi", celalalt "Superintendentul tuturor taberelor". Exista si un fel de "Consiliu al comunitatii", alcatuit din 12 membri plus trei preoti. "Ei reprezentau cele 12 triburi ale lui Israel, dimpreuna cu cele trei familii sacerdotale descendente din Levi: Gosen, Kehat si Merari" (Pr. Conf. dr. Petre Semen, Arheologia biblica in actualitate, pag. 241). Unii biblisti gasesc corespondente intre sfatul celor 12 batrani si grupul celor 12 Apostoli, precum si intre cei trei preoti si "cei trei stalpi ai Bisericii", Petru, Ioan si Iacob. Desi nu exista un acord intre cercetatori in "Batalia pentru suluri", englezul E. Wilson ori francezul Dupont-Sommer incearca sa dovedeasca prin documente ca Hristos si Apostolii nu au propovaduit o noua religie, ci au reprezentat doar una dintre nenumaratele comunitati eseniene, in care invatatura ordinului a fost ridicata la un nivel etic superior. In ton similar, Renan se va exprima lapidar: "Crestinismul este esenismul care a avut succes". Asa sa fie?
Si totusi esentiale diferente
Chiar daca unii orientalisti considera ordinul esenian, alcatuit in mare parte din fariseii conservatoristi retrasi in desert spre a respecta Legea lui Moise, ca fiind unul si acelasi cu prima comunitate de crestini, numeroase deosebiri demonstreaza contrariul. Prezentam cateva: desi secta qumranita, aparuta in secolul al II-lea i.Hr., era denumita divers, numele sau autentic nu este clar definit. In schimb, cu toate trasaturile comune, gruparea primilor crestini intemeiata la inceputul primului secol avea un nume precis pe care nu si l-a schimbat sau voalat intr-un fel sau altul. Daca despre originea miscarii eseniene datele nu sunt certe, comunitatea crestina a aparut la sarbatoarea Cincizecimii in Ierusalim (cf. Fapte cap. 2). Membrii sectei de la Qumran respectau doar Legea lui Moise, pe cand Biserica primara accepta in totalitate Vechiul Testament, revelat de Dumnezeu si prevestitor al venirii lui Hristos.
Pentru intrarea in comunitatea crestinilor era suficienta spovedania credintei in Iisus, iar acceptarea de noi esenieni implica o perioada de noviciat de 1-3 ani. Crestinii se impartaseau de Botez imediat ce marturiseau credinta in Domnul, devenind membrii ai Bisericii. Esenienii care nu devenisera membrii activi ai gruparii erau opriti de la practica bailor rituale. Pentru ei, autoritatea suprema o detinea Marele Preot, pe cand la urmasii lui Hristos, autoritatea apartinea Apostolilor intruniti in sinod (Fapte 15), si nu unuia dintre ucenici. Adeptii sectei eseniene il adorau pe Dumnezeul revelat lui Israel, pe cand crestinii Il cinstesc pe Acelasi Dumnezeu impreuna cu Iisus Hristos, Fiul Sau intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria.
Credem ca, alaturi de comunitatea religioasa de tip monastic a terapeutilor de la Mariotis, gruparea eseniana de la Qumran a reprezentat o fortareata spirituala cu un deziderat katartic, lipsita dar de teologia Intruparii Cuvantului, desi El era in imediata lor apropiere. Ele pot fi considerate tipuri ale monahismului crestin, cu structura voturilor evanghelice, lipsindu-le mesianismul realizat ca fapt istoric si transcendent. In sferele liturgice iudaice, raman punctul maxim de apropiere de asceza crestina.
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: