Fecioara de la Parepa
Intamplarea a avut loc in ziua de 29 august 1935, pe la orele 4 dupa amiaza, cand calendarul crestin ortodox arata ca se sarbatoreste Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul. Era o zi frumoasa, calda si senina, de la sfarsitul verii. Maria Petre povesteste ca, in timp ce se disputa cu alti copii pe malul lacului din Parepa, aflat in spatele gradinii casei parintesti, i s-a facut sete. Atunci i-a spus prietenei sale, pe care o chema tot Maria: "Marioaro, eu dau o fuga sa beau putina apa din imobil si vin iute inapoi". Pe cand se indrepta spre imobil, a vazut pe cer un nor alb, ca un val de vata, care parca alerga o timp cu dansa deasupra capului, ceva mai sus. "Eram foarte uimita", povesteste vizionara. "Si nu numai atat, ci aburul acela alb parca si cobora anume dupa mine si spre mine. Atunci eu m-am oprit din fuga si m-am uitat in jur: tot cerul era albastru si senin, fara de nici un alt nor in afara de asta alb, care chiar cu-autentic spre mine cobora! Speriata, am inceput sa fug mai tare catre imobil. Nu mai stiam deloc in ce parte sa o apuc; am vrut sa tip, sa strig dupa ajutor, dar norul s-a apropiat iute de mine si deodata m-a invaluit cu totul in el, chiar pe malul lacului. Era ca un vartej linistit si cald.
Imediat, cu inima batanda, am cazut in genunchi, moarta de frica, tremurand, smulgand iarba din jurul meu si scancind; cred ca am plans de-a binelea!". Atunci s-a infaptuit marea minune: in fata copilei, mai exact, putin deasupra capului ei, aparuse un barbat luminos, cu ochi albastri si barba alba, ca in icoanele cele mai frumoase... "Avea o fata de-o blandete si o frumusete nemaivazuta" - scrie in memoriile ei Maria Petre. "Era cu totul si cu totul imbracat in albul acelui nor, inconjurat de mii de ingeri si de porumbei care zburau si se pierdeau in inaltul cerului. Un parfum nespus de agreabil imi umplea pieptul si o muzica divina se auzea". Descrierea aceasta ne face sa ne gandim la gravura lui Gustave Doré care ilustreaza cartea lui Dante, "Divina comedie", si care, imaginandu-si Empireul, centrul Raiului, ne materializeaza celebrul tunel luminos al miriadelor de ingeri ce se pierd in adancul tariilor cosmice. Din aceasta a patra dimensiune transcedentala coborata pe pamant, un glas bland i-a vorbit fetei si o mana calda, binecuvantatoare, a atins-o usor pe cap infiorand-o agreabil si linistind-o.
Continutul mesajului primit
"Nu te teme, fiica fecioara Marie! a auzit copila. Eu sunt Tatal Ceresc Dumnezeu si te-am ales sa spui oamenilor Cuvantul Meu. Ai auzit de Dumnezeu? De doua ori mi-a pus aceasta intrebare". Fetita a confirmat ca stie cine este Dumnezeu si, din clipa aceea, frica i-a disparut complet, desi avea ochii in lacrimi, simtindu-se dar bucuroasa si plina de forte misterioase, ca dovada ca a putut ramane ingenucheata asa cam trei ore, nemaiauzind pe copiii din jur care o tot intrebau ce are si cu cine vorbeste exclusiv. Maria, intrata in extaz, zambea si vorbea cu Fiinta de lumina invizibila pentru ceilalti. Prietena ei, intrigata de ceea ce facea Maria, s-a dus repede la parintii vizionarei. "Tanti, nu stiu ce a patit Marioara matale ca sta de mult in genunchi, priveste in sus si tot vorbeste exclusiv ca o nebuna" i s-a adresat tovarasa de joaca mamei Mariei. Parintii, alarmati, au alertat la randul lor vecinii si cu totii s-au strans grabnic in jurul copilei ingenuncheate.
Au vrut sa o ridice si sa o ia de acolo, dar o forta extraordinara i-a respins si nu s-au putut apropia de dansa, mai ales ca Maria le-a spus ca vorbeste cu Dumnezeu. Dupa vreo ora, venise si preotul satului, Vasile Anghelache, care, mai tarziu, a tinut o slujba in aer liber. Asistenta a inteles ca este vorba de o minune supranaturala si atunci toti au ingenuncheat tematori, ramanand asa pana pe la ora sapte seara cand, dupa disparitia Fiintei de lumina, fetita s-a ridicat cu sufletul inseninat de o mare bucurie. Se simtea parca alta si cand mergea parca plutea. A incercat foarte emotionata sa le povesteasca ceea ce a vazut si auzit.
"L-am vazut pe Dumnezeu care mi-a vorbit asa: veti ridica aici o biserica ortodoxa crestina intru Slava Mea si pentru pomenirea celor adormiti. Trebuie sa le spui oamenilor sa citeasca Biblia, sa vina la biserica, sa se roage cat mai mult si sa se pocaiasca! Chemati pe patriarhul Miron Cristea sa vina la locul unde stai tu acum si unde trebuie sa faceti o troita, o fantana si apoi o biserica, pentru a-Mi dovedi credinta si ascultarea voastra. Apa din fantana va tamadui oamenii. Dar va spun ca aceasta biserica nu se va face curand, caci va veni peste voi un razboi cumplit, apoi prigoana comunista, si abia dupa aceea lacasul se va termina, cand va sosi timpul libertatii. Iar tu nu vei deceda pana ce nu vei ridica aceasta biserica si vei vedea-o terminata. Am ales aceasta vale fiindca aici au fost mari varsari de sange uman, nestiute de voi, in alte timpuri.
La sfarsit, Dumnezeu mi-a spus sa ma intorc acasa, dar mi-a cerut sa revin in acel loc, exclusiv, putin mai tarziu. Apoi am inceput sa ma dezmeticesc, iar lumea din jur s-a apropiat de mine, cu dragoste si curiozitate, intrebandu-ma ce se intamplase. Spre seara, am dat ascultare vocii care imi vorbise si m-am intors in acelasi loc, iar cerurile s-au deschis din nou. Acolo am observat ca iarasi in jurul meu se adunase pe nesimtite o mare multime de oameni curiosi, desi incepuse sa se faca noapte. Ii vedeam pe consateni cum se inchinau si ma miram de ce stau la distanta, dar ei intelesesera inca de prima vreme ca nu mai au voie sa se apropie decat dupa ce se inchid cerurile la loc. Undeva, in multime, am zarit-o pe mama plangand incetisor, de frica sau de emotie, dar i-am strigat sa fie bucuroasa, fiindca vorbesc cu Tatal Ceresc.
Cand mama plangea, din nou am auzit vocea de sus: daca ar intelege cu cine vorbesti, ea ar plange de bucurie, nu de frica. Toata lumea auzea ce-I raspundeam eu lui Dumnezeu, dar nimeni, in afara de mine, nu putea auzi glasul Lui. In mod straniu - mai povesteste Fecioara - cand m-am apropiat de imobil, am vazut ca trei porumbei albi zburau deasupra capului meu. Poarta de la gradina s-a deschis, deodata, exclusiv; la fel usile si toate ferestrele casei: se inchideau si se deschideau, se inchideau si se deschideau - singure... Cei trei porumbei albi s-au oprit pe imobil noastra. Pareau mai mari si mai frumosi decat restul porumbeilor. Parintii mei si toti erau uimiti de ceea ce se intampla iar bolnavii care m-au atins atunci, imediat s-au vindecat." In timp ce, pe parcursul lungii aparitii, copila, trecand prin diferite faze emotive, amesteca rasul cu plansul, glasul de sus i-a mai spus: "Intr-un tarziu, Antihristul va zabovi o vreme peste aceste locuri. Lumea se va inrai, iar tu ai sa termini sfantul lacas cu ajutorul credinciosilor, mult mai tarziu. Peste sapte ani iti va deceda mama si vei fi nevoita sa muncesti din greu pentru ingrijirea fratilor tai mai mici. Tu sa nu te temi de nimeni si de nimic, caci te voi apara Eu si te voi feri de toate relele. Sa nu te abati niciodata de la credinta ta! La tine vor veni pelerini din toate patru zarile, iar tu le vei arata viata si le vei tamadui bolile, prin Duhul ce il revars asupra ta. Mergi acasa din nou, fiica Marie, si povesteste tuturor ce ti-am spus..."
Confirmarea profetiilor
Sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o Mariei n-a fost deloc usoara. Fetita a dezvoltat, a studiat Biblia, a colaborat tot timpul cu biserica locala unde canta la strana cu o voce aleasa. Maria Petre a hotarat sa nu se casatoreasca niciodata si sa traiasca o profunda viata duhovniceasca, la fel ca o maicuta, dar in mijlocul mirenilor carora le vorbea tot timpul despre necesitatea pocaintei, despre o viata curata, dandu-le sfaturi, citindu-le din Biblie, din Cazanie, explicandu-le si interpretandu-le cele citite pe intelesul fiecaruia. De aceea, toata lumea i-a pus numele Fecioara de la Parepa si inca de a doua zi dupa minune, de cand era copila, pana in ultimul an al vietii, adica de la 12 ani pana la varsta de 73 de ani, Fecioara a fost vizitata de zeci de mii de pelerini din toata tara si chiar si de peste hotare. Pe masura ce trecea timpul, an de an si rand pe rand, se implineau toate cele spuse de vocea divina.
A venit razboiul, au venit nemtii, au venit rusii, apoi comunismul si eliberarea de comunism. In anii prigoanei comuniste era foarte greu atat pentru vizionara cat si pentru pelerini sa poata sta de vorba, dar s-a riscat de ambele parti si, in ciuda interdictiilor si deselor controale din partea autoritatilor, contactul cu crestinii nu a putut fi intrerupt niciodata definitiv. Pentru a deschide ochii multimii, care nu stia ce se intampla, Tatal Ceresc a trimis mai multe semne la Parepa. Cei trei porumbei albi au stat toata noaptea care a urmat pe acoperisul casei familiei Petre iar lumea zicea ca sunt trei ingeri pazitori de duhuri necurate. Incepand chiar din ziua urmatoare, au pornit sa vina oameni multi, unii de la mare distanta si din simpla curiozitate, caci ziarele din tara au descris intamplarea si toti voiau sa afle amanunte despre minunea de acolo, de care doar auzisera si voiau s-o atinga pe copila, s-o auda vorbind. Preotii comparau minunea de la Maglavit cu aceasta de la Parepa, care parea o continuare a celei din Oltenia, intamplata in primavara aceluiasi an, si ambele devenisera un dialog al lui Dumnezeu cu tara noastra. Dar, dupa cum M.P. marturisea, minunea nu a insemnat doar aceste cateva perioade de inceput, ci a tinut toata viata ei, ca o cooperare rodnica a vizionarei cu Dumnezeu si cu oamenii, caci revelatiile au continuat in mister in casuta fecioarei. "Drumurile mele au ramas insemnate definitiv intre biserica si imobil. Eu am pazit Cuvantul Tatalui Ceresc si al Fiului Sau, Domnul nostru Iisus Hristos, si L-am spus totdeauna cu claritate oamenilor, trecand prin foc si prin apa pentru credinta mea", sunt cuvintele Mariei Petre.
Biserica de la locul aparitiei
Ca si la Maglavit, pe locul aparitiei s-a hotarat sa se respecte porunca divina si sa se inalte o biserica ce va deveni mai tarziu o manastire. Constructia bisericii a inceput in 1946, dupa razboiul mondial, pentru ca in 1948 sa fie intrerupta de venirea comunistilor. Tot atunci a inceput si calvarul Mariei Petre. I s-a interzis cu desavarsire sa mai vorbeasca despre minunea intamplata la Parepa. Era persecutata si amenintata zilnic, dar n-o speria nimic. Fratele ei, Ionel Petre, relata ca Gheorghe Gheorghiu Dej, conducatorul Romaniei de atunci, a trimis doua masini sa o aduca la Bucuresti, dar odata ajunse la Parepa, dupa ce a fost luata sora lui in una din ele, masinile nu au mai vrut sa porneasca decat atunci cand fecioara si-a dat consimtamantul ca va merge. In fata secretarului general al partidului, Maria Petre s-a comportat cu demnitate. Dej a rugat-o sa povesteasca tot sirul intamplarilor din anul 1935 pe care, la inceput, le-a ascultat cu un zambet ironic si neincrezator, dar cand a aflat ca toate proocirile facute s-au implinit, a parut cam ingrijorat si a devenit dintr-o oara amabil.
La sfarsit, a condus-o politicos pana la usa, i-a urat sanatate, rugand-o sa nu incalce legile statului, dupa care o masina a dus-o nevatamata inapoi acasa. Cand a coborat din masina, soferul (cu siguranta ofiter de securitate) i-a sarutat mana si i-a dezvaluit ca era soferul personal al lui Dej. Este captivant de urmarit cum marii lideri comunisti se interesau in ascuns de soarta si viitorul lor personal, apeland la oameni cu puteri paranormale exceptionale. In alta zi, insasi Elena Ceausescu a venit incognito la fecioara "sa-i ghiceasca viitorul". A plecat cam ingrijorata; iar cateva zile mai tarziu, Maria Petre s-a trezit in batatura cu mama lui Nicolae Ceausescu care venise in acelasi scop. Batrana a sarutat toate icoanele din imobil si i s-a plans gazdei ca fiul este necredincios, cerandu-i sa se roage pentru el.
Fecioara i-a spus deschis ca din cauza aceasta N.C. va avea de suferit ceva foarte rau. Alexandrina Ceausescu, mama dictatorului, a rugat-o pe fecioara sa nu spuna nimanui ca ea trecuse pe acolo. Oricum, stabii aflasera de asemenea vizite ascunse si acest lucru a facut ca, in ultimii ani ai comunismului, interzicerile de vizite la Parepa sa nu mai fie chiar atat de rigide. Lumea mai vorbeste ca in 1946, cand fecioara incerca sa construiasca biserica, zidind cele dintai randuri ale peretilor, un barbat din sat, avand necesitate de caramizi, s-a dus sa fure din zidul care abia se ridica. Pe drum s-a oprit la o fantana cu cumpana, sa bea apa si sa adape si caii. Dar greutatea cumpenei s-a desprins, parca luata cu mana, si i-a cazut omului in cap, ucigandu-l pe loc!
De atunci, fantana respectiva se numeste "Fantana pustiita". Lucrarile pentru ridicarea bisericii au fost reluate dupa 1990, cand cel mai important scop al Mariei Petre a fost acela de a duce la bun sfarsit aceasta lucrare, care a primit, la sfintire, hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul", in amintirea zilei de 29 august 1935, cand s-a petrecut minunea. Din pacate, fecioara din Parepa n-a apucat sa vada biserica intru totul gata. Printr-un atac de cord, Domnul a chemat-o la El pe 5 iunie 1996, cand Maria Petre avea 73 de ani. A fost inmormantata chiar in biserica noua. Sfarsitul i-a fost anuntat de mai multe semne. Unul dintre acestea a fost ruperea salciei pe care cu mana ei o plantase langa troita. Cu trei zile inainte de moarte, salcia s-a frant in doua si a cazut pe troita din lemn ridicata de Patriarhul Miron Cristea care venise imediat dupa minune sa binecuvinteze locul. Icoanele dar au ramas neatinse. Atunci Maria a zis: "Asta e semnul ca voi deceda!". Si asa a fost! In cea de-a treia zi dupa moartea sa, in timp ce se oficia slujba de inmormantare, deasupra cortegiului mortuar, pe cerul senin, a aparut brusc o cruce luminoasa si uriasa, la mare inaltime, ce parea formata din nori argintii. Soborul de preoti si sutele de participanti la funeralii, profund impresinati, au ingenuncheat pe drum, vazand limpede in acest semn o alta mare minune.
Crucea, trimisa de Dumnezeu ca o vizibila rasplata pentru toate meritele Fecioarei de la Parepa si ca un raspuns de mare binecuvantare pentru implinirea misiunii ei, a stat deasupra cortegiului pana la sfarsitul ceremoniei funerale, iar scepticii si ateii care s-ar fi indoit o clipa de existenta vreunei minuni la Parepa, precum si sute de mii de telespectatori, au avut ocazia sa vada cu claritate acest fenomen rarisim, deoarece funeraliile erau transmise in neocolit de Televiziunea Prahova, iar emisiunea inregistrata a fost retransmisa in toata tara de toate statiile de televiziune, fiind reluata de mai multe ori. Orice alte coicidente si interpretari erau excluse! Mai mult decat atat: in timpul depunerii fecioarei in mormant, s-a simtit un mic cutremur. In unele zile senine, vecinii manastirii spun ca acea cruce mare luminoasa a mai reaparut pe cer, deasupra bisericii. La putin timp dupa disparitia Fecioarei de la Parepa, ziarele au consemnat o alta minune petrecuta acolo: intr-o noapte pompierii au fost anuntati de sateni ca a luat foc biserica, dar cand au ajuns acolo au constatat ca nu era nici un foc ci intregul acoperis de tabla al manastirii stralucea cu o intensa lumina rosie care dadea impresia unui mare incendiu. Nimeni nu a putut sa explice acest fenomen prin legile fizice, trecandu-l tot in categoria minunilor. Trebuie mentionat faptul ca, pentru ridicarea acestui lacas fecioara a strans exclusiv banii din donatii.
Acum locul unde ea L-a intalnit pe Creatorul lumii se afla sub ape. S-a sapat o noua fantana pe malul neinghitit de lac iar lacasul de cult s-a construit si mai departe de apa, spre a fi ferit de inundatii. Biserica noua din Parepa este relativ destul de mare: 32,65 m in lungime, 16,30 m in latime si 25 m in inaltime. Manastirea, avand cinci calugarite aflate sub conducerea maicei sterete Eupraxia, a fost sfintit de Prea Sfintitul Varsanufie Prahoveanul, vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, pe 14 decembrie 2002, in cadrul unei slujbe la care au participat 22 de preoti. Profetia Fecioarei din Parepa s-a adeverit, precum multe altele (razboiul mondial, marile secete, cutremure si inundatii, venirea nemtilor, venirea rusilor, aparitia si caderea comunismului), paralel cu savarsirea catorva minuni evidente la mormantul preacredincioasei fecioare, motiv pentru care se zice ca, intr-un viitor nu prea indepartat, aceasta vrednica romanca ar putea fi canonizata de conducerea Bisericii Ortodoxe Romane.
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: