Kogaion – muntele sacru al Dacilor
Motto: "Caci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit si nimic tainuit, care nu va iesi la lumina. Daca are cineva urechi de auzit, sa auda:" (Marcu 4:22-23)
Despre muntele sacru al dacilor s-a vorbit mult dar cercetatorii nu au reusit inca sa ajunga la un consens in ceea ce priveste localizarea sa. Unii sunt de opinie ca acest masiv sacru al antichitatii ar fi Ceahlaul, inca o data altii, sustin ca acest masiv atat de venerat al antichitatii preelene ar fi Bucegiul. Care are dreptate? Pornind sa judecam dupa legea exclusivismului, din doua opinii doar una poate fi adevarata! Care sa fie aceea? O sa vedem in masura in care ne-o permit documentele!
Va voi solicita scuze, dintru inceput; pentru ca nu voi trata acum foarte cuprinzator aceasta problema a Muntelui Sacru ci doar voi atrage atentia asupra unor chestiuni ce nu pot fi trecute cu vederea. Functie dar de interesul manifestat voi reveni cu alte editoriale pe tema aceasta.
Pentru a arata ca Muntele Sacru al dacilor – Kogaionul – este muntele sfant al antichitatii, vom apela la izvoare istorice mitologice, la simbolism si la geografie! Sa vedem acum ce ne spun dovezile existente despre localizarea Kogaionului – muntele sacru al antichitatii, considerat de traditiile vechi centrul si polul lumii.
Localizarea Kogaionului dupa spusele lui Strabon
Strabon ne spune explicit: "Tot asa si acest masiv a fost recunoscut drept sacru si astfel il numesc getii; numele lui, Kogaionon, era la fel cu numele raului ce curgea alaturi" (Geografia, VII,3,5) Acelasi autor ne spune ca aici se afla si grota unde se retragea marele preot al lui Zamolxe care-i purta numele fiind el insusi considerat zeu: " La inceput el (Zamolxe) a fost selectionat mare preot al celui mai venerat zeu de-al lor, din nou dupa un timp a fost socotit el insusi zeu. S-a retras atunci intr-o grota, inaccesibila altora si acolo si-a petrecut o buna bucata de vreme, intalnindu-se rar cucei de afara, doar decat cu regele si cu slujitorii sai"
Din marturia lui Strabon tragem dar si o alta concluzie pe care dar nu o vom dezbate in studiul de fata. Catehizarea nu este un obicei crestin intrucat ea era practicata in cultul lui Zamolxe de la inceput. Prin urmare, marturiile pe care le avem noi, nu sunt in legatura cu Zamolxe zeul ci cu Zamolxe Marele Preot, ridicat la rang de zeu prin catehizare!
V. Kernbach ne lamureste dar pe deplin prin afirmatiile sale, urmand textul lui Strabon: "Locuinta marelui preot dac ar fi fost intr-o grota din Kogaion si aici, in clipe de cumpana venea sa se sfatuiasca sau sa consulte voci oraculare probabil chiar regele dacilor. Autorii greci relateaza ca dacii isi numeau preotii <calatori prin nori>; de aici pare sa rezulte cel putin ca sanctuarul principal era pe un masiv atingand norii"
Strabon ne semnaleaza prezenta unei ape care curgea pe alaturi de Muntele Sacru si intr-adevar, Ialomita, izvoraste din vecinatatea intreitului Stalp al Cerului, mentionat in traditia antica, format din piscurile Gavanu, Varful Ocolit si Omu. Mai departe acest rau evita platoul Babelor ajungand la picioarele pesterii care-i poarta numele.
V. Kernbach si Strabon ne mai spun ca Zamolxe s-a retras intr-o grota unde aveau intrare doar regele si slujitorii sai pentru a tine sfat de mister in problemele tarii. inca o data realitatea se poate verifica in teren.
Faptul ca grota avea reputatie sacra ne-o demonstreaza denumirea, pastrata de traditie a celui mai indepartat punct accesibil al ei – La Altar. In plus, vechea denumire a Pesterii Ialomitei este "grota lui Decebal" inca o data una dintre grote se numeste chiar "sala lui Decebal", fapt ce demonstreaza ca regele-erou dac, obisnuia sa vina aici ca si inaintasul sau Burebista si nu numai ei.
In al treilea rand, V. Kernbach ne atrage atentia supra "calatorilor prin nori", cum se numeau preotii daci, de aici ajungand la concluzia ca sediul marelui preot se afla pe un masiv atingand norii. Or, este cunoscut faptul ca Varful Omu este in permanenta invaluit de nori sau deasupra lor!. uite, deci, unde se afla si Olimpul pre-elenic de care vorbesc Hesiod si Homer.
Triplul sanctuar din Bucegi si cele trei trepte ale initierii antice
Ce este initierea? Toate textele antice echivaleaza initierea cu drumul parcurs de neofit pentru a ajunge la "a doua nastere". Orice initiere veritabila are o structura tripla aceasta fiind dupa parerea lui Rene Guenon, gradarea fundamentala.
Numai ca templul arhetipal din Bucegi ne prezinta si el o structura pe trei nivele ceea ce-l face sa devina simbolul arhetipal al initierii zamolxiene.
Primul nivel si cel mai de jos este grota Ialomitei sau grota lui Zamolxe unde neofitul murea pentru lume pentru a se naste a doua oara din pamant cu scopul bine fixat de a ajunge sa cunoasca tainele cerului. Aceasta ultima etapa a initierii, a cunoasterii tainelor ceresti , spirituale era realizarea suprema a omului in traditia orientala dar si in cea a Occidentului, cel putin la inceputurile Evului Mediu (v. Legenda Graalului, Legenda regelui Arthur si a cavalerilor Mesei Rotunde).
Spuneam ca templul din Bucegi este structurat pe trei nivele si ca aceste nivele reprezinta cele trei trepte ale initierii autentice. Astfel, dupa ce neofitul se nastea a doua oara in grota lui Zamolxe, dupa o instruire prealabila pe cel de-al doilea nivel, Platoul Babelor, unde devenea initiat, ajungea, in sfarsit, la cel de-al treilea nivel (Altarul sau Sanctuarul Principal, Intreitul Stalp al cerului) atingand initierea divina, in Centrul Lumii. Asa desemneaza toate traditiile antice Dacia, iar dacii, si nu numai ei, vedeau in Kogaion centrul suprem al lumii, Axa, Polul Getic. Aceasta Axis Hiperboreus, Axis Mundi este formata din trei varfuri alaturate: Gavane, Omu si Varful Ocolit.
Spuneam ca Kogaionul, imensul templu natural, este un simbol arhetipal, adica un model. Model pentru ce? Model pentru toate templele antice legate de religiile de mistere care presupuneau o nastere a doua oara.
Astfel, structura trinitara a templului din Bucegi se regaseste in constructia bisericilor crestine care sunt impartite in pronaos, naos si altar. La fel templele egiptene si cele grecesti in care "cele trei diviziuni ale templului egiptean se mentin totdeauna" dupa parerea lui Constantin Daniel.
Simbolism in teren!
Urmarindu-l pe marele esoterist Rene Guenon, vedem ca svastica este emblema Polului Ceresc cunoscuta in Orient si sub numele de Giuvaerul Cerului. Probabil o sa ma intrebati ce treaba avem noi cu svastica? Avem… si inca una mare de tot !
In timpul calatoriilor sale prin Tibet, Jean Marques-Riviere a primit de la marii maestri lama doua informatii de inestimabila valoare pentru istoria noastra straveche:
1. "Traditia ne spune ca inaintea glorioasei dinastii din Lassa, inaintea inteleptului Passepa, inainte de Tsangkhapa, Domnul Atotputernic, locuia in Occident, pe un masiv inconjurat de mari paduri…In acel timp exista inca Floarea pe svastica…Dar ciclurile negre, l-au determinat sa paraseasca Occidentul si sa vina in Orient, la poporul nostru. Atunci el a umbrit Floarea, si svastica exclusiv ramane, simbol al puterii "Giuvaerului Cerului". Atotputernicia lui ne ocroteste, dar legile inexorabile ne domina si in fata ciclurilor sumbre trebuie sa se ascunda si sa astepte".
2. " Retine si mediteaza la ceea ce iti voi spune – de inteles vei intelege mai tarziu: odinioara, centrul "Domnului Celor Trei Lumi" nu era unde este acum. Au fost epoci, in acest ciclu, cand Traditia Vietii era cunoscuta si adorata circa deschis; Centrul Spiritual al lumii era in valea unui mare fluviu; apoi in fata valurilor crescande ale navalirilor barbare, El s-a mutat in Orient unde isi are cum resedinta, ascuns de ochii oamenilor".
Concluziile impuse de textele mai sus citate, ne demonstreaza ca:
Centrul spiritual din Tibet este derivat de-a dreptul din centrul suprem, care se afla in vechime in Carpati fapt exprimat prin formularea "Domnul celor Trei Lumi (Zamolxe)" care "s-a mutat in Orient". Aceasta cu atat mai mult cu cat, in raport cu Tibetul, Carpatii de afla situati in Occident. Toate marturiile ne spun ca Muntii Carpati erau acoperiti de paduri mari si infricosatoare din nou fluviul despre care se vorbeste in mesaj nu este altul decat Dunarea.
Mai ramane dar svastica, acest simbol care desemneaza polul ceresc. Cum putem confirma spusele initiatului tibetan. Simplu ! consultand o harta a Bucegilor si urmarind persistenta simbolismului svasticii la poporul roman.
Desfasurand harta masivului Bucegi, suntem de-a dreptul uimiti simbolul svasticii este desenat de insusi culmile Muntelui in mijlocul careia se afla intreitul Stalp al Cerului format din varfurile Gavane, Varful Ocolit si Omu!
Svastica marcheaza istoria poporului roman din cele mai vechi timpuri si pana in prezent cand mai exista pastratori ai traditiei despre Muntele Sfant (a se vedea legenda Intoarcerea lui Deceneu de pe blogul lui Quadratus)
Astfel acest simbol al Axului Lumii, al Polului Spiritual Getic apare pe o piesa de aur din tezaurul de la Baiceni, pe motivele cusaturilor bucovinene sau pe acoperamantul de mormant al Mariei de Mangop, doamna lui Stefan cel Mare, stralucitul Domn al Moldovei acestea fiind numai cateva dintre exemple.
La acestea se adauga un fapt inedit, mentionat de Nicolae Lovinescu. El ne povesteste cum ca un profesor stand de vorba cu un taran incerca sa-l convinga pe asta din urma ca svastica este un simbol nazist. Taranul, cum ii e felul, a stat l-a ascultat cu rabdare, apoi, scuturand din cap a zis: "Ba nu! E a nost! Il avem de pe vremea uriesilor" stranie aceasta memorie genetica rasfranta in mentalul colectiv prin intermediul traditiei. Memorie care face ca taranul, sa fie mai presus decat savantul.
Pentru a demonstra persistenta Muntelui Sfant al dacilor in credintele noastre, trebuie sa mai mentionam o povestioara. In gura pesterii Ialomita, s-a ridicat o lavra crestina unde traiesc cativa calugari. Doamna Cristina Panculescu aflata in excursie de cercetare la fata locului a fotografiat intr-una dintre deplasarile ei Varful Ocolit asupra caruia coboara un jet de lumina si a dat-o staretului. uite ce relateaza doamna Panculescu:" Ne-am intors la schit pentru a ne lua ramas bun, si pentru a participa la slujba de dimineata. Biserica era deschisa dar pustie. Cand a venit staretul, i-am aratat fotografia cu Varful Ocolit deasupra caruia straluceste coloana de lumina si fara sa-i dau vreo explicatie, l-am intrebat numai daca-i spune ceva sau daca seamana cu ceva… a rostit abia soptit: "Sfantul masiv" ... i-am oferit fotografia; tot timpul slujbei vocea staretului a fost marcata de o emotie pe care ii era greu s-o stapaneasca". Acum va intreb eu pe dumneavoastra: nu vi se pare straniu ca pentru respectivul calugar, sporit in dogma ortodoxa, Varful Ocolit este mai presus decat muntii sacri ai crestinismului, Athos si Golgota?
Un alt simbol pe care-l gasim atat in Orient cat si in Occidentul stravechi, este simbolul cunoscut sub numele de Yin/Yang. straniu este faptul ca, Varful Ocolit transpune in natura acest simbol traditional!
In alta ordine de idei, Herodot ne spune despre trimiterea solului la cer prin aruncarea lui in trei sulite, obicei dacic sangeros, savarsit odata la 4 ani in cinstea zeului Zamolxe . Inclin sa cred ca grecii nu au vazut niciodata acest ritual, deoarece relatarea lui Herodot pare a fi o poveste initiatica. Nu sunt de acord cu el din mai multe motive. Cel mai important este dar faptul ca pentru acest sacrificiu, spune Herodot, era selectionat cel mai drept si mai viteaz dintre dansii. Cateva randuri mai incolo, acelasi autor spune ca daca trimisul nu moare, cade in dizgratie.
Imi exprim parerea, ca aici ar fi vorba despre moartea initiatica de care vorbeam in paragraful precedent. Cel mai bun dintre daci, era trimis, o zi la patru ani, ca sol la Zamolxe; adica era trimis la grota Ialomita pentru a "deceda" si a se naste a doua oara dupa care ajungea pe Intreitul Stalp al Cerului (simbolizat de cele trei sulite), unde era pregatit sa transmita dorintele poporului nemijlocit lui Zamolxe. Dizgratia survenea in urma faptului ca solul, nu era pregatit sa depaseasca toate cele trei nivele initiatice ale templui pentru a ajunge sa se prezinte in fata lui Zamolxe pe Altarul Cerului.
Mai adaug ca Adrian Bucurescu spune ca ritualul trimiterii solului se mai numea si TIARANTOS adica "cel jertfit Cerbului".
Solomonarii si Muntele Sfant si Tablitele de la Sinaia
Solomonarii sunt, in traditia romaneasca, vrajitori, practicand magia, socotiti a fi investiti cu puteri miraculoase, putand avea raporturi cu duhurile. In imaginarul popular, ei incaleca balauri, sunt in stare sa faca ascensiuni ceresti si sa opreasca sau sa aduca grindina. Traditia romaneasca ne spune ca solomonarii poarta ca vesmant o tundra alba, zdrentuita, o traista in care isi tine instrumentele magice si Cartea Solomonariei. Viitorii solomonari, erau rapiti de mici de catre solomonarii batrani si crescuti in crugul (centrul) pamantului unde invatau toate limbile fapturilor vii, toate formulele magice si toate tainele naturii, vrajile si farmecele. Ca ar fi urmasii regelui biblic Solomon, ma indoiesc la modul foarte serios.
La poalele Bucegilor, in statiunea climaterica Sinaia , s-a descoperit un tezaur format din placute de plumb, care conform parerii unora dintre cercetatori, ar relata istoria dacilor din cele mai vechi timpuri pana la domnia lui Decebal si chiar mai departe. uite ce ne spune Adrian Bucurescu despre aceste tablite: "In tablitele de la Sinaia apare si cel mai important conducator de dupa Decebal, nestiut de istoria noastra oficiala, dar sugerat de celebrul poem germanic medieval "Cantecul Nibelungilor" sub numele de Ramunc sau Siheger, ca duce al valahilor. Aceasta este eliberatorul Daciei, cel care a initiat revenirea la vechile traditii ale tarii, precum si culegerea de legende divine sau mirene, consemnate in tablitele de la Sinaia. Variante pentru numele lui sunt: Romanh, Romansie, Lomanh si una foarte importanta, SO LOMONIUS insemnand "Cel Luminos".
Atributul dat acestui rege dac, lumineaza atat enigma textelor de la Sinaia cat si originea Solomonarilor. Ei nu sunt urmasii regelui biblic Solomon, ci ai acestui rege luminos al Daciei. Aceleasi tablite ne spun ca Solomonarii fac parte dintr-un ordin mistic cu sediul in cetatea Babariului. Aceasta cetate poate fi pusa dar in legatura cu stancile din vecinatatea Platoului Bucegilor, numite Babe unde neofitul, dupa ce era nascut a doua oara in grota lui Zamolxe se pregatea, pentru a se naste a treia oara pe Intreitul Stalp al Cerului, ultimul stadiu al templului initiatic din Bucegi.
Prin urmare, tablitele de la Sinaia par a fi scrise de solomonari, urmasi ai acelor kapnobatai "calatori prin nori" despre care ne vorbeste Strabon.
Exista si detractori ai acestor tablite care le considera falsuri. De ce ar fi?
Eu cred altceva, si anume ca prin activitatea acestor "vrajitori", scoborati din stirpea calugarilor daci, Kapnobatai si Ktistai, activitatea in Muntele Sfant s-a mentinut nealterata pana in zilele noastre.
Si oare acei calugari de la schitul Ialomita, care si-au construit chiliile in Gura Pesterii lui Zamolxe si care stiu de existenta Muntelui Sfant nu sunt mostenitorii si pastratorii tainelor templului din Bucegi?
Viitorul ne va lamuri in aceasta privinta.
In loc de in incheiere
Prin pierderea credintei, certitudinile existentiale se prabusesc deoarece nu mai exista o Credinta care sa le sustina. Ele sunt inlocuite atunci de Neant: de certitudinea ca ne nastem din Neant si disparem in Neant. asta este Omul Modern, pentru care religia a devenit semn moarta, goala de sens, inca o data miturile ei lipsite de orice fundament. Din aceasta pricina, omul modern este plin de angoase, se simte mereu amenintat de spectrul mortii, este terorizat de scurgerea timpul si de presentimentul unui ipotetic "sfarsit al lumii". Pentru aceasta, el, omul modern, isi risipeste viata, acest dar sacru, in activitati care mai de care mai negandite si de cele mai multe ori autodistructive si distructive la scara planetara (homosexualitate, incalzire globala, poluare exagerata etc).
Solutia revenirii la bunul simt si la credinta stramosilor, care se mai pastreaza doar in putine locuri din tara, este revenirea fiului risipitor la Tatal.
Omul este devorat de timp si de istorie, nu pentru ca traieste in timp ci pentru faptul ca el crede in realitatea infailibila a timpului, uitand si dispretuind Eternitatea.
Autor: Zamolxe / sursa
Bibliografie:
1.Cristina Panculescu, mister Kogaionului, Muntele sacru al dacilor, ed Stefan, Buc.,2008
2.Adrian Bucurescu, Tainele tablitelor de la Sinaia. Cronica adevarata a tracilor, ed. Arhetip, Buc, 2005
3.Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala, Ed Albatros, Buc., 1983
4.Constantin Daniel, Cultura spirituala a Egiptului antic, Ed Cartea Romaneasca, Buc, 1985
5. Rene Guenon, Simboluri ale stiintei sacre, Ed Humanitas, Buc., 1997
Nota: pozele sunt preluate din cartea doamnei Cristina Panculescu
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: