Lacrimi adevarate
De trei zile, Biserica "Maica Domnului" din Musetesti-Gorj este loc de pelerinaj pentru mii de oameni, dupa ce una dintre icoane a inceput sa "planga". Constantin Barbulescu, cel care a remarcat primul acest lucru, povesteste ca initial a ramas inmarmurit, dupa care a cazut in genunchi, a inceput sa se roage si a anuntat apoi preotul si satenii. "Vorba s-a dus in toata comuna si pana seara (joi - n.n.) nu va spun cata lume a venit.
De atunci au venit cu miile si oamenii vin incontinuu. In fiecare seara mai devreme de 11 n-am plecat", ne-a spus ieri Virginica Cristescu, femeia care de 22 de ani face curat in biserica, ocupatie preluata de la mama ei. Oamenii au inceput sa creada ca-i vorba despre o minune dupa ce o femeie, mai curajoasa, a sters prima lacrima cu mana pentru a vedea daca e mir sau apa din condens si in locul ei au aparut lacrimi noi. Vineri au inceput sa curga lacrimi si din ochiul stang, toate oprindu-se pe mainile Domnului Isus: "De atunci a plans neincetat". In cursul zilei de sambata au sosit mai multi reprezentanti ai Mitropoliei Olteniei, printre care si un consilier al mitropolitului Teofan Savu.
La fata locului s-au deplasat si protopopul Vasile si mai multi calugari insotiti de staretul Manastirii Lainici, Ioachim Parvulescu. Acestia au oficiat o slujba si s-au rugat la icoana Maicii Domnului, dupa care au sigilat biserica: "Au facut o slujba frumoasa aseara, au pus sigiliu la usa si au stins luminile ca sa vada daca icoana mai plange. Azi dimineata (duminica - n.n.) venira si stearsara cu vata ca sa vada ei ce e. Staretul de la Lainici a zis ca nu e nici mir ca au pus pe frunte, au mirosit... Nu e nici mir, nici ulei, nici apa. A zis ca sa-ntelegem ca e lacrima Maicii Domnului", mai spune Virginica Cristescu. Biserica s-a deschis in fiecare dimineata la ora 6 si a fost inchisa dupa plecarea ultimilor pelerini. Ieri la pranz, in biserica se aflau peste 100 de persoane, cateva zeci de masini fiind parcate pe langa biserica. Inauntru, cativa localnici vegheau ca totul sa fie in ordine, preotul Aurel Cheana fiind plecat in sat cu Botezul. cesta nu vede alta varianta si spune mereu: "cu certitudine e minune". Bucuria preotului e fara margini dupa ce mii de oameni au asistat la slujbele sale. Preotul bisericii din Musetesti e convins ca e semn bun, mai ales ca anul trecut in comuna s-a sfintit o biserica noua.
Calugarii de la Lainici sunt de alta opinie. Ei spun ca este un semn de la Dumnezeu, dar astfel de semne prevestesc lucruri rele. De aceea, mai adauga calugarii, e bine sa ne rugam cat mai mult, sa ne schimbam si sa nu mai pacatuim. Azi, in Sfanta zi de Boboteaza, la biserica din Musetesti se vor oficia slujbe incepand de la prima ora a diminetii. Beneficiind de ultima zi libera de dupa sarbatorile de iarna, oamenii si-au adus ieri si copilasii de cateva prima zi a saptamanii la Icoana care plange. Localnicii spun ca, dupa ce reprezentantii Mitropoliei Olteniei au sters icoana pentru a analiza "lacrimile", Maica Domnului nu a mai plans. Am putut totusi zari urmele lacrimilor ajunse pe mainile Domnului. IPS Teofan: "Orice icoana a Maicii Domnului este facatoare de minuni"Referitor la lacrimarea icoanei Maicii Domnului, IPS Teofan, mitropolitul Olteniei, ne-a declarat: "Este inca prea proaspata vestea pentru a da detalii. Doar timpul isi va spune cuvantul. Reprezentanti ai Mitropoliei au fost la fata locului si au cercetat icoana cu toata atentia si grija care se cuvine. Speram ca dupa celebra (Boboteaza si Sfantul Ioan, n.n.) sa avem detalii putin mai clare despre ceea ce se intampla acolo. Pana atunci, biserica ramane deschisa oricarei persoane care doreste sa se inchine; va fi inchisa doar pe timpul noptii. Nu putem spune ca plagerea unei icoane este prevestirea unei vesti rele sau bune. Lacrimarea unor icoane ale Maicii Domnului s-a petrecut si in alte zone ale tarii, in cursul anului trecut. Daca icoana plange cu autentic, este pentru noi o mare bucurie - se vede ca Maica Domnului se roaga alaturi de noi pentru iertarea pacatelor, ca s-au inmultit mult pacatele oamenilor.
Oricum ar fi - minune de la Dumnezeu, o simpla opinie sau un condens - icoana trebuie cinstita. Orice icoana a Maicii Domnului este facatoare de minuni pentru ca arata chipul Sfintei". Cum s-a certificat un miracol in 1699: Proces-verbal al lacrimarii Icoanei facatoare de minuni de la Nicula Miracolul de la Nicula - lacrimarea, in 1699, timp de cateva zile, a unei icoane a Maicii Domnului pictata de un preot ortodox - atrage si astazi sute de mii de credinciosi din intreaga lume. Inca de acum 300 de ani, Vaticanul a recunoscut oficial icoana de la Nicula ca fiind facatoare de minuni, iar in 1926 Papa Pius al XI-lea a emis un document pontifical prin care se acorda iertarea pacatelor pelerinilor care ajung la Nicula. Despre cum a fost investigat miracolul, astfel incat sa fie "certificat" de Vatican, aflam din Historia Thaumaturgae Virginis Claudiopolitanae. Scris in 1736, documentul reda procesul-verbal al lacrimarii, redactat chiar in 1699, la Cluj, de doi preoti romano-catolici, desemnati de Parohie pentru a ancheta miracolul.
Procesul-verbal descrie descoperirea lacrimilor icoanei, reda in amanunt starea icoanei si declaratiile martorilor. Citam: "In cursul anului 1699, militarii Regimentului Vasas al Mariei Sale Craiesti de Hohenzolern fiind asezati la Nicula si in imprejurimi, mergeau deseori la biserica romaneasca de la Nicula. S-a intamplat ca la 15 februarie 1699, mergand la acea biserica si uitandu-se pe rand la icoane, ei au vazut primii chipul Fecioarei cu pruncul lacrimand. Au incremenit in fata minunii si fugind la preotul local Mihail, de 60 de ani, l-au grabit sa vina repede sa vada marea lucrare a lui Dumnezeu. Incepand din acele februarie (...) toti locuitorii Niculei au privit ingroziti acestea si luand [icoana] de la locul ei au cercetat-o pe toate partile. Din tinuturile din jur multimea a napadit biserica din Nicula, ca sa vada cu ochii lor minunea de care au auzit". Procesul-verbal continua cu chestionarea amanuntita a martorilor. Oamenii sunt intrebati daca lacrimau amandoi ochii icoanei, cum curgeau lacrimile - continuu sau intrerupt - cum s-au scurs pe marama, daca icoana a fost vreodata mutata, cu ce a fost stearsa si asa mai departe. In final, cei doi preoti si autoritatile conchid ca lacrimarea nu este nici "insalaciune", nici "vrajitorie".
Maglavitul - satul minunii de acum 70 de ani, a intrat in uitare Conform unor documente din acea vreme, viziunea lui Petrache Lupu a adus la Maglavit, in anii 1935-1945, peste 200.000 de pelerini zilnic. Ciobanul Petrache Lupu se jura ca l-a vazut si l-a auzit pe Dumnezeu - "Mosul", cum ii zicea el. Surzii, orbii, paraliticii veneau la Maglavit ca la ultimul liman, in speranta ca harul lui Petrache Lupu - Sfantul, cum ii spuneau - ii va scapa de betesug. Minunile erau greu de contestat sau macar de investigat in fata puhoiului de oameni care il adulau. Imediat dupa revelatie, Petrache Lupu a fost ridicat la rangul de erou national, plimbat cu onoruri prin tara, chemat la castelul Peles, trimis pe frontul din Transnistria sa vorbeasca soldatilor. Dupa venirea comunistilor a intrat in anonimat. Petrache Lupu a murit in 1994, fara a mai invoca vreo revelatie sau a mai infaptui vreo minune.
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: