MONOFIZISMUL
Cele doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, isi pastreaza integritatea lor, dar ele sunt unite intr-un exclusiv ipostas. Una din formele sub care a circulat dupa Calcedon teza lui Eutihie este monofizismul severian sau moderat, propus ca o formula de reconciliere intre calcedonieni si necalcedonieni, de catre Sever, patriarh de Antiohia (512-538). Monofizitii sustineau deci ca firea omeneasca luata de Hristos la intrupare in Maria a fost absorbita de firea sa dumnezeiasca, incat cea dintai a disparut cu desavarsire, asemenea unei picaturi de apa in imensitatea marii. Dupa unii monofiziti Iisus Hristos n-ar fi avut un trup uman real, ci un trup aparent.
Consecinta conceptiei monofizite este ca, daca Iisus Hristos nu are pe langa firea lui divina si o fire omeneasca adevarata, atunci se nimiceste intreaga opera de rascumparare/mantuire a omului. Numai Fiul lui Dumnezeu, devenit om autentic, putea duce neamul uman la mantuire. Doar prin intruparea Sa, Dumnezeu a putut indumnezei firea omeneasca cea decazuta. Dumnezeu s-a facut om, ca sa faca pe om dumnezeu. Doctrina ortodoxa referitoare la firile din persoana lui Iisus Hristos invata ca sunt doua la cifra, divina si umana - diefizitism, unite intr-o exclusiv persoana divino-umana.
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: