MONTANISMUL
Miscare cu caracter profetic si eshatologic, aparuta in Frigia (provincie in Asia Mica), catre anul 156 d.H., sub conducerea lui Montanus, fost preot frigian convertit la crestinism, care sustinea ca abia in acea perioada istorica a inceput Epoca Paracletului, activitatea propriu-zisa a Duhului Sfant in biserica. Aceasta activitate consta in a redresa disciplina si etica bisericii. In acest scop, fiecare crestin trebuia sa-si exercite harismele si sa paraseasca orice preocupare terestra inutila, practicand zilnic ascetismul, abstinenta, postul si spovedania pacatelor.
Montanismul propunea adeptilor sai martiriul, ca semn al sfarsitului, cerea separarea bisericii de lume, incuraja profetiile si preotia femeilor. Datorita nonconformismului si disciplinei sale riguroase, montanismul s-a organizat ca miscare separata de Biserica, reusind sa-l castige in anul 207 pe Tertulian (150-255). asta a scris o serie de lucrari montaniste, in care critica serviciul militar, profesiunile publice, morala conjugala si disciplina penitentiala practicate de Biserica. Miscarea montanista n-a fost acceptata de Biserica din cauza numeroaselor harisme si a conceptiei sale care punea la indoiala mantuirea prin har si iertarea pacatelor dupa botez. Dupa anul 500, miscarea montanista a disparut.
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: