Obiceiuri in postul Pastelui
Pregatirea spirituala pentru sarbatoarea Pastelui incepe din ultima saptamana a Caslegilor de iarna, numita de popor si Saptamana Alba. In acest interval de timp nu se mananca came, este permis a se consuma oua, lapte si produse obtinute din lapte dar nu se fac nunti sau alte petreceri cu muzica.
Saptamana Alba se termina cu Duminica Lasatului de Sec care, candva, era o adevarata sarbatoare familiala si chiar comunitara, inca din preziua acestei duminici, femeile pregateau bucate pentru masa nocturna la care participau toti membrii familiei si invitatii acesteia: vecini, rude, prieteni. Petrecerea nocturna purta numele de Lasatul Secului si continua pana catre miezul noptii, moment in care fiecare mesean manca in mod ritualic cate un ou zicand: "ousor, ousor, sa-mi fie postul mai usor".
In Duminica Lasatului de Sec fetele si flacaii ramasi necasatoriti in caslegile de iarna erau luati in deradere in cadrul unui obicei numit strigarile de peste sat. Flacaii se adunau in cete, se urcau pe inaltimile satului de unde slobozeau roti mari din paie aprinse si-i satirizau, prin strigaturi sub forma de dialog, pe cei ramasi necasatoriti.
Prima zi de dupa Lasatul Secului se numea Lunea curata, zi in care femeile nu lucrau nimic in afara de spalatul ritual al vaselor pe care, mai apoi, le urcau in podul caselor. Tot in aceasta zi, dupa petrecerea bahica nocturna, unul dintre membrii familiei se scula mai de dimineata, lua fata de masa cu firimiturile ramase de la ospat, iesea cu ea afara si arunca resturile de mancare pasarilor din curte zicand: "Veniti pasari sa va dau si voua din bucatele mele cu care prind postul, dar si voi sa prindeti post de la bucatele de vara". Acest ritual avea scop profilactic si apotropaic, de aparare a viitoarelor recolte de atacul pasarilor.
Martea din prima saptamana a Postului Mare era numita si Martea stramba sau Spolocania. In aceasta zi femeile luau furca de tors si mergeau la crasma satului pentru a se "clati" cu tuica de mancarea de frupt (de dulce). Aici, ele beau rachiu fiert cu piper in credinta ca le va creste canepa mare, iar pentru a fi sigure de aceasta reusita aruncau cu paharul de bautura in tavan zicand: "atata sa creasca canepa in vara".
In aceasta zi se manca doar paine nedospita si se bea moare de varza acra.
In prima sambata din Postul Mare se sarbatorea Ziua lui San - Toader, sfant care a fost canonizat de catre biserica ortodoxa datorita faptelor sale dar pe care traditia populara il tine de teama pedepselor aplicate tuturor celor care nu-l respectau. San - Toader si caii ce-l insoteau rupeau, conform traditiei, lantul lui Sant - Ion pentru a lasa drum liber anotimpului calduros. Ei pazeau Soarele pentru a evita fuga acestuia catre miaza - noapte si pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea,vesnica.
Cailor lui San-Toader le erau consacrate de la cinci pana la douasprezece zile, incepand cu Lunea Curata, Saptamana Alba fiind cunoscuta si sub numele de Saptamana Cailor lui San - Toader. Conform credintei populare, caii lui San -Toader sunt fiinte mitice hipomorfe, cu aspect de flacai dar care au coada, ascunsa in itari, si copite, ascunse in opinci. Ei introneaza ordinea la inceputul Postului Mare, inchizand sezatorile si petrecerile. In noptile Cailor lui San - Toader, fetele nu mergeau la sezatori, se inchideau in case si rasturnau cu gura in jos toate vasele pentru a impiedica aceste spirite naprasnice sa se ascunda in ele.
Cel mai important, dar si cel mai temut, dintre cai este San - Toaderul cel Schiop sau San - Toaderul cel Mare celebrat in sambata Saptamanii Albe.
In saptamana numita a Cailor lui San - Toader, femeile nu urzeau,"pentru a nu li se incurca firele", si nu torceau, ca "sa nu te calce caii".
In sambata lui Toader, inainte de rasaritul soarelui, fetele se duceau in padure, in locuri curate, "unde nu ajung gainile si nu se aud cainii", si cautau radacini de iarba mare sau popalnic. Cand sapau aceste plante, in locul de unde luau radacinile puneau sare, faina sau alte produse. Intoarse acasa, fetele fierbeau aceste radacini iar cu lesia rezultata se spalau pe cap in credinta ca le va creste parul mare si frumos. Dupa spalarea capului, in timp ce se pieptanau, fiecare zicea: "Toadere, San - Toadere,/Da cosita fetelor cat coada iepelor/Si chica pruncilor cat coama cailor".
Tot in dimineata Sambetei lui San - Toader, se mai obisnuia ca fetele sa adune din ieslea cailor strohul de fan, il fierbeau in vase curate si se spalau cu fiertura astfel obtinuta pe cap, in credinta ca vor avea parul frumos si bogat si vor fi placute flacailor.
Un alt obicei din aceasta zi, pastrat pana tarziu in Bucovina, era acela al tunderii coamei la vitei si manji si al cozilor la iepe (actiune cunoscuta sub numele de costrujire), parul rezultat fiind pus in musuroaiele de furnici pentru ca "animalele din gospodarie sa se inmulteasca precum furnicile".
In sambata de San - Toader se facea coliva de grau (Coliva lui San - Toader) care se ducea la biserica unde se sfintea si se impartea copiilor sau oamenilor saraci. Din aceasta sambata incepeau slujbele speciale pentru morti, slujbe ce aveau loc in fiecare sambata din Postul Mare si se terminau in Joia Mare.
In Sambata lui San - Toader se desfasura, astfel, un scenariu complex de innoire simbolica a timpului calendaristic, celebrat alta data, mai ales in mediile pastorale, la inceput de primavara.
Din martea de dupa Lasatul Secului incepe Postul Mare propriu-zis, ce dureaza sapte saptamani, etapa calendaristica in care nu se consuma carne, lapte, branza si oua, alimentatia bazandu-se integral pe produsele vegetale. In aceasta perioada in gospodariile traditionale se desfasura o intensa activitate in domeniul industriei textile casnice. Se torcea de zor, se tesea iar femeile tinere si fetele isi coseau, pe ascuns, frumoasele camasi cu care se imbracau in ziua de Pasti.
Mijlocul Postului Mare este marcat prin ziua numita Miezul Paresimilor. Local, in Bucovina, denumirea acestei sarbatori a incetat sa mai exprime impartirea Postului in parti egale, devenind Miezul Paretilor in sensul de pereti despartitori.
Aceasta sarbatoare cade intotdeauna intr-o zi de miercuri. Ziua oferea, alta data, gospodinelor prilejul de a numara ouale stranse pana atunci si de a evalua numarul de oua de care aveau nevoie pentru buna pregatire. a Sarbatorii Pascale De asemenea, femeile socoteau acum cat s-a tors din cantitatea totala de canepa, apreciind data aproximativa cand urma sa se termine operatia, intrucat era obligatoriu ca aceasta activitate sa se incheie pana la Joia Mare.
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: