Rascumpararea Domnului
Misionari ai Bisericii Crestine Rascumpararea Domnului au deschis o "filiala in Bucuresti".
S-au stabilit in ultimul bloc din Bucuresti, pe stanga, cum iesi spre Pitesti. E acela cu BRD si bancomat la parter. Ei stau la etajul 3. E un apartament de patru camere, toate pline de negri mai mici sau mai mari, care apar si dispar ca niste naluci. Daca vrei sa fii crestinat, daca vii doar din curiozitate sau cu alta intentie, nu conteaza, locatarii te intampina zambitori, dezvaluind cate un pumn de dinti albi, de parca te-ar cunoaste din Nigeria natala.
Oricine e bine venit la slujbe. O fetita ii conduce pe oaspeti in capela improvizata in sufragerie.
Miroase, ca peste tot, a pipi si a praf, a caine plouat. Pe un perete, o tabla neagra, acoperita cu litere scrise cu creta. De buna seama, copiii care au mazgalit peste tot peretii si usile invata sa scrie. In cealalta parte e o combina frigorifica unde, cum se va vedea la sfarsit, se pastreaza sfanta impartasanie. In rest, scaune de plastic si multe calculatoare si imprimante din cele dintai generatii, stivuite alandala.
O negresa mediteaza in picioare, sprijinindu-se cu palmele de un pupitru dirijoral. Alaturi, intr-un fotoliu, mediteaza un barbat semanand - dar sa zici ca e chiar el! - cu Sidney Poitier in "Ghici cine vine la cina?". Meditatia intensa o face pe femeie sa tremure din tot trupul. Tot mai tare. Apoi, deodata, deschizand ochii catre cei doi romani care se uita la ea incurcati, incepe sa cante intr-o limba foarte apropiata de engleza, din care razbat cand si cand si cuvinte romanesti. Confratii ei se strange de prin apartament si incep si ei sa cante. Incet, sa nu bata vecinii in calorifer. Pe muzica isi face intrarea traducatorul - alb, roman, numit "Bradar" de ceilalti - si anunta in romaneste ca Duhul Sfant s-a pogorat in sufragerie si ca are un plan pentru fiecare dintre cei prezenti. Cand vocile tac, din bucatarie se aude clocotul unei oale pe aragaz.
Slujbele de martea si de vinerea seara din apartamentul din Militari, in surdina, nu seamana nici pe departe cu slujbele duminicale din sala de festivitati a Scolii nr. 162. O scoala marginasa, din Giulesti, despre care s-a vorbit mult mai saptamanile trecute, cand, pentru prima oara, o profesoara a fost soroc afara din invatamint pentru ca a batut o eleva. Doar inceputul e la fel - femeia-pastor se roaga - si finalul, cand credinciosii se impartasesc cu Fanta de portocale si napolitane Natty cu cacao, din acelea micute.
Intai, sunt mai multi enoriasi, vreo 40. Si toti canta cu niste voci care, numai ele, sunt de ajuns pentru a te face sa vii la slujbe. Este acolo un bariton, mai ales, care cu siguranta ar deveni Costel-Busuiocul Nigeriei daca TVR ar face un concurs "Copiii lui Babel", pentru strainii din tara noastra. Apoi, toata aceasta cantare pe trei sau pe patru voci este amplificata de boxe la care nici nu te-ai fi putut gandi in apartamentul din Militari. Plus ca nigerienii au un talent uimitor de a scoate sunete cu orice parte a corpului: pocnesc din degete, bat din picior si din palme, gem, cloncanesc cu limba, pocnesc din buze, mpa!, mpa!, mpa!, si suna din tamburine. Efectul e o stare generala de delir care se instaleaza repede chiar si in inimile romanilor; desi nu canta, acestia repede incep sa se unduiasca in ritmul muzicii, ridica bratele in aer si striga: "Hallelujah" o timp cu predicatorul, ridica palmele in sus spre a primi Duhul Sfant, se roaga cu patima pana incep sa tremure.
Femeia-pastor, acum imbracata in haine tesute cu fire stralucitoare si margelute, se prezinta: ea e sora Felicia. Felicia Adebendo. Ea a fost trimisa de Dumnezeu sa-i crestineze pe romani, iar pe cei deja crestinati sa-i atraga la Rascumpararea Domnului si sa-i invete sa se roage. Nu in soapta, la icoane, ci cu toata forta, ca sa auda Dumnezeu. Trebuie sa ne rugam tot timpul si cu convingere. Mai ales rugaciunea din mers ajunge mai sigur la Ceruri. "Eu noaptea merg cate 6 statii de autobuz pe jos si ma rog" - marturiseste sora Felicia, ajutata de Bradar, care traduce stalcit in romaneste, desi e roman - de fapt se alinta, cam cum facea fotbalistul Raducioiu dupa numai trei prima zi a saptamanii de stat in Italia. "Merg prin oras si ma rog pentru tot poporul roman", spune Felicia. "Impart fluturasi si ii chem pe romani la rugaciunile noastre", continua ea.
Sidney Poitier, pe numele sau John Adebendo, e sotul Feliciei si spune in dulcele grai englezesc ca barbatii se intalnesc vineri la miezul noptii in marketul Unirii, la McDonald"s, si de acolo pornesc apostoliceste pe un traseu oarecare. "Vineri am mers pe jos pana la Gara de Nord, le spune el enoriasilor, pe drum ne-am rugat, la oamenii pe care i-am intalnit le-am vorbit de Dumnezeu. Toti barbatii sunt rugati sa vina cu noi noaptea".
Mai sedentari, romanii nu prea s-au convertit. Sora Felicia spune ca si-a inceput misiunea sfanta in tara noastra in 2002 si pana acum a adunat 80 de credinciosi, din care numai vreo 20 de romani, care nici nu prea vin la slujbe, iar restul nigerieni, mai ales studenti. Ani buni, slujbele s-au tinut intr-un garaj din Giulesti sau in containere inchiriate. Din decembrie 2007, gruparea si-a mutat rugile de duminica la Scoala 162 si asta, spera sora Felicia, va atrage mai multi credinciosi. La ultima slujba, patru studenti de prin partile Sucevei au semnat adeziunea la Rascumpararea Domnului.
Sala de festivitati a Scolii 162 nu are decat un dezavantaj: plansele de pe pereti, cu evolutia si raspandirea animalelor pe pamant, alcatuiesc un cadru darwinist in contrast cu predicile pastorilor nigerieni. Pentru ca circa toti sunt pastori si isi predica unii altora cu sinceritate. La sfarsit, cand se face cheta, ei nu mai sunt asa de sinceri si doar se prefac ca pun bani in caciulita cu maner - ca o plasa de fluturi - in care se strang banii.
Oricum, e mai bine decat in containere. E o sala de 200 de metri patrati si nu costa decat 5 euro pe ora. Suma pe care nigerienii chiar o platesc, nu se prefac. "Sunt venituri extrabugetare, spune profesorul Dorin Stoican, directorul scolii, care pentru noi inseamna ceva... Cumparam consumabile pentru birotica. Fiind o scoala de cartier, la licitatie nu s-a obtinut mai mult". Directorul scolii stie ca "nigerienii, niste oameni foarte cuminti si mai civilizati chiar decat locuitorii din cartier, desfasoara in sala de festivitati programe culturale, canta, spun poezii". Si chiar daca ar fi vorba de o secta si de activitate religioasa in scoala, nu e o problema, crede directorul, fiindca "este duminica si nu interfereaza cu activitatea scolara".
Dimpotriva, Marian Banu, inspector de imagine la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB), sustine hotarat ca in scoala nu se poate petrece chiar orice, fie si duminica, doar pentru ca "nu interfereaza cu activitatea scolara". Legea invatamantului interzice clar, in articolul 11, alineatul 3, orice forma de prozelitism in scoli. Ca o coincidenta, site-ul Inspectoratului (www.ismb.edu.ro/index.php) are un moto preluat din Brigham Young, unul dintre intemeietorii sectei mormonilor, mai cunoscut pentru cele 27 de neveste decat pentru opera pedagogica.
Conversatie cu Dumnezeu
Biserica Crestina a Rascumpararii Domnului a fost infiintata in Nigeria de pastorul neoprotestant Josiah Akindayomi. In 1952, Dumnezeu i-a vorbit personal pastorului si i-a revelat dreapta credinta. Numele noii biserici i s-a aratat scris pe o tabla. In 1980, putin inainte de moartea sa, padre Akindayomi a mai vorbit o termen cu Dumnezeu, care i-a spus sa-si aleaga un succesor tanar, educat, si care sa nu fie membru al Bisericii. Uitandu-se in jur, intemeietorul l-a vazut pe tanarul matematician Enoch Adejare Adeboye, lector la Universitatea din Lagos, si l-a desemnat urmas al sau. Sub Adeboye, Biserica Rascumpararii Domnului a ajuns sa aiba 2.000 de locasuri de cult in Nigeria, iar misionarii au adus tot mai multi adepti din tarile africane vecine, dar si din SUA, Anglia, Germania, Franta si tara noastra.
In tara noastra, biserica nigeriana activeaza, fara succes, prin intermediul Asociatiei Mantuirii Domnului, reprezentata de doctorul Odusote Ayodele Adekunle. In afara de cultele si asociatiile religioase recunoscute de stat, orice grupare religioasa poate activa in tara noastra fara a avea personalitate juridica, numai sa nu incalce Constitutia, dupa cum precizeaza Secretariatul de Stat pentru Culte.
Sursa: cotidianul
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: