Razboi meteorologic
|
Semnale de alarmă au fost numeroase în ultimele decenii, savanţi şi oameni politici arătînd că asistăm la fenomene care pun în pericol însăşi existenţa speciei umane, care s-ar putea confrunta cu o nouă eră glaciară, cu modificări dramatice, în condiţiile creşterii exponenţiale a populaţiei globului şi al foamei de resurse naturale, de energie. Studiile la nivel planetar confirmă datele deja prezentate privind modificările pe care le-am trăit noi în România. Astfel, Raportul din 2001 al Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climatului (GIEC) arată că emisiile de bioxid de carbon în atmosferă au dus la accentuarea efectului de seră, sateliţii arătînd că apar adevărate găuri în stratul de ozon, care ne fereşte de efectul nociv al radiaţiilor solare şi al altor aştri. Studiul estimează că, dacă se păstrează ritmul din ultimele două decenii, putem asista, în următoarea sută de ani, la creşterea considerabilă a temperaturilor la nivel planetar, de la 0,8 grade, în ultimul secol, la 5,8 grade, în cel următor. Ideea cea mai îngrijorătoare, spun specialiştii, este aceea că se va ajunge la "un punct fără întoarcere", cu efecte catastrofice, aşa cum le vedem în diverse filme SF, adică extinderea deşerturilor, o altă glaciaţiune, inundarea zonelor portuare, mase uriaşe de oameni în căutare disperată de mijloace de subzistenţă. |
Am avut ocazia să urmăresc pe un post de televiziune străin un reportaj cutremurător. Realizat, nu peste cîteva decenii, ci în urmă cu trei ani. Pe întinderile Pacificului există un mini-stat numit Tuvalu, format din 9 atoli de corali, cu o suprafaţă totală de numai 26 kmp! Fostă colonie britanică, din 1978 stat independent, dar intrat în ONU abia în anul 2000, Tuvalu are, potrivit datelor statistice, numai 9.000 locuitori, din care 2/3 trăiesc în capitala Funafuti! Acest număr atît de mic al populaţiei este în scădere. Am văzut pe ecran tineri care au plecat deja în Australia şi Noua Zeelandă, cele mai apropiate ţărmuri, situate la mii de kilometri distanţă. Vorbeau cu tristeţe în ochi, chiar cu lacrimi, că peste un deceniu–două nu vor mai avea unde reveni, pentru că apele vor invada totul, deoarece cea mai înaltă cotă este de... 12 metri. Se întrebau de ce ei trebuie să plătească astfel neglijenţa altora, care au provocat încălzirea climei, topirea gheţarilor şi creşterea nivelului apelor oceanului planetar?!
Protocolul de la Kyoto, o posibilă soluţie
Se pune fireasca întrebare: deşi există atîtea exemple în toate zonele globului, de ce nu se intervine pînă nu va fi prea tîrziu? Savanţii au tras semnale de alarmă cu mult timp înainte. Numărul uraganelor în zonele tropicale a devenit tot mai mare. Chiar americanii din zona golfului Mexic, obişnuiţi cu asemenea fenomene extreme, au fost luaţi prin surprindere, iar pagubele au fost devastatoare atunci cînd uraganul botezat Katrina a provocat stricăciuni nemaiîntîlnite pînă atunci, antrenînd un exod uriaş al populaţiei, în special a celei sărace, de culoare, arătînd şi altă faţă, mai puţin plăcută şi mediatizată, a "visului american".
În urma unor discuţii anevoioase, pe parcursul mai multor ani, s-a reuşit, într-o reuniune mondială găzduită de oraşul japonez Kyoto, să fie semnat, în 1997, un protocol care stabileşte măsuri pentru statele bogate care poluează cel mai mult, datorită industrializării, obligîndu-le să investească în cercetare, în noi tehnologii, cît mai puţin poluante, pe care să le promoveze peste tot în lume. Pentru că norii de noxe nu cunosc frontiere, s-a stabilit ca statele bogate şi poluante să investească şi în alte ţări, astfel ca, pe ansamblu, nivelul poluării şi efectele sale să se diminueze.
Majoritatea statelor au înţeles că trăiesc pe o singură planetă şi că altă soluţie, în afara solidarităţii şi grijei comune, nu există. Deja circa 120 de state au ratificat "Protocolul de la Kyoto". Pentru a intra efectiv în acţiune el trebuia aprobat de reprezentanţii statelor care contribuie cel mai mult la aceste fenomene globale negative, totalizînd 55 la sută, adică peste jumătate din gazele care provoacă efectul de seră, avînd ca an de referinţă 1996.
În anul 2005, prin semnarea Protocolului de către Federaţia Rusă, care este "vinovată" pentru 17,4 la suta din noxe, el a putut intra în "folosinţă". În ultimii ani şi în România au apărut oferte, din partea Japoniei sau Suediei, pentru promovarea unor tehnologii noi, spre exemplu în domeniul termoficării oraşelor, o parte din valoarea utilajelor pentru retehnologizare fiind achitate de statele amintite, tocmai în contul Protocolului de la Kyoto. În România, în ultimii 15 ani, datorită fenomenului de dezindustrializare la care asistăm, s-au redus emisiile, tot mai multe coşuri de pe platformele industriale încetînd să mai fumege. Dar, concomitent, a crescut masiv numărul autovehiculelor, multe cu motoare vechi, poluante.
Opoziţia guvernului Statelor Unite ale Americii
Potrivit datelor prezentate în documentaţia pentru Protocolul de la Kyoto, SUA emit în atmosfera planetei Pămînt peste un sfert din totalul gazelor cu efect de seră, cu un procent de 36,1, conducînd astfel detaşat într-un de neinvidiat top al poluatorilor. Dacă, iniţial, în 1997, cînd a fost adoptat, Protocolul a fost semnat de preşedintele Bill Clinton, imediat după instalarea sa la Casa Albă, preşedintele George W. Bush a anunţat că SUA, Congresul, nu vor ratifica Protocolul de la Kyoto. Motivul? Cît se poate de simplu: noul preşedinte este originar din statul Texas, unde sînt cele mai mari trusturi petroliere din SUA şi din lume. Ca urmare, ele ar fi direct vizate, afectate, pentru că dioxidul de carbon şi celelalte gaze cu efect de seră sînt produse prin arderea combustibililor fosili, adică a hidrocarburilor. De aceea, cunoscutul lobby al lumii petrolului din SUA a considerat că prioritatea sa numărul unu trebuie să fie blocarea intrării în vigoare a Protocolului, care le-ar fi redus din profiturile substanţiale. Însuşi preşedintele Bush a declarat, şi susţine în continuare, că fenomenele naturale extreme ţin de Mama Natură şi voinţa lui Dumnezeu şi nu de ceea ce fac oamenii. Iar termenii Protocolului îi dezavantajează pe oamenii de afaceri americani, ale căror interese este dator să le protejeze!
Ce se întîmplă în restul lumii...
Uraganul Katrina a arătat că Dumnezeu sau Mama Natură loveşte chiar şi teritoriile celor bogaţi! Faptul că ele însele suportă tot mai des fenomene meteorologice de genul uraganului devastator Katrina i-a făcut pe unii membri ai Congresului să ceară noi dovezi. Astfel, după un studiu amplu, realizat în 1998 de trei savanţi americani (M.E. Mann, R.S. Bradley şi M.K. Hughes), contestat în Camera Reprezentanţilor, însăşi Organizaţia Meteorologică Mondială (WMO) a precizat că în secolul al XX-lea s-a înregistrat cea mai mare creştere a temperaturii din ultimii o mie de ani, iar începînd cu 1976 încălzirea s-a accelerat, triplîndu-i-se practic rata de creştere. În plus, în acelaşi an, 2003, un studiu realizat de alţi savanţi, pentru Pentagon, la cererea acestuia, pentru a se identifica ameninţările la adresa securităţii naţionale a SUA, arată că "schimbările climatice constituie o ameninţare mult mai gravă decît terorismul"! Unul dintre autori, Doug Randall, a scris clar: "Avem de-a face cu o ameninţare fără precedent, fiindcă nu există un inamic contra căruia să îndrepţi armele şi nu avem nici un fel de control asupra primejdiei". Primele cataclisme erau prognozate, în 2003, în studiul amintit pentru anul 2007! "Nu ştim exact unde ne aflăm în cadrul acestui proces. Ar putea începe mîine, fără ca noi să ne dăm seama timp de încă cinci ani", arată acelaşi Randhall, adăugînd: "s-ar putea deja să fie prea tîrziu pentru a evita dezastrul"!
În pofida tuturor avertismentelor, patronii marilor companii petroliere transnaţionale continuă să-şi mărească profiturile, aşa cum s-a întîmplat şi în statisticile–bilanţ apărute la începutul acestui an, în condiţiile în care circa un milion de americani au fost afectaţi de trecerea deja celebrului uragan Katrina, care le-a prins pe picior greşit pe autorităţi, salvîndu-se doar cei care au avut bani şi maşini performante care să-i ducă cît mai departe de suflul furtunii devastatoare. Şi acum ne vin informaţii privind nemulţumirile cetăţenilor americani şi măsurile restrictive luate de administraţia Bush pentru a restrînge consumul de carburanţi, în condiţiile dublării preţului la benzină şi motorină, de la circa 30 de cenţi în 2001 la circa 60–65 cenţi, iar la noi, în Europa, de cîţiva ani acelaşi litru costa peste un dolar SUA!
Poate că unii din cititorii acestor rînduri îşi pun întrebarea: cum este posibil în cel mai democrat stat din lume, un adevărat model? Se spune că banii nu au miros şi nici culoare politică. Nu pot da un răspuns, dar vin cu alt semn de întrebare: în prezent, în SUA, potrivit datelor statistice oficiale, peste jumătate din populaţie, indiferent de vîrstă, este supraponderală! Cauza deja probată este alimentaţia în sistemul standardizat de fast-food, lansat şi întreţinut de marile companii americane şi extins la nivel planetar. Iar profiturile sînt pe măsură!.
Războiul meteorologic sau manipularea fenomenelor naturale în scop militar
Catastrofalul seism care a provocat devastatorul val tsunami din 26 decembrie 2004, ce a afectat statele din zona Oceanului Indian (provocînd peste două sute de mii de victime şi circa un milion de sinistraţi, fiind, potrivit specialiştilor, al patrulea ca intensitate de la 1900 încoace), a determinat apariţia unui flux de informaţii teribile privind aşa-numitul război meteorologic.
S-au pus atunci cîteva întrebări incomode: în condiţiile în care există în jurul Pămîntului atîţia sateliţi care urmăresc orice mişcare de pe meridiane şi paralele, avioane şi nave în Oceanul Indian, de ce nu s-a dat la timp alarma, căci între zona seismului şi ţărmuri erau între două şi opt ore? De ce a fost avertizată numai baza navală americană din insula Diego Garcia, aflată în mijlocul Oceanului Indian? Potrivit unei anchete declanşate de Congresul SUA, Centrul de Avertizare din Pacific, cu sediul în insula Hawai, a avertizat operativ atît Centrul de Operaţii al Departamentului de Stat, cît şi Armata Statelor Unite. S-au auzit suficiente voci care au cerut explicaţii de ce informaţiile nu au ajuns în timp util, pentru ca astfel să se salveze atîtea vieţi în cele 11 state afectate.
Dar, cu acest prilej presa americană a scos la iveală alte fapte şi mai grave. Potrivit unui Raport final al Forţelor Aeriene al SUA, în ultimul deceniu Departamentul american al Apărării a investit sume considerabile în experienţe, astfel ca modificarea climaterică să devină o parte a securităţii naţionale şi internaţionale, fiind făcută în mod unilateral (amintim aici capacitatea de a genera ploi, ceaţă, uragane şi de a modifica sau produce anumite fenomene meteorologice care pot slăbi adversarul şi pot permite accesul la dominaţie, bogăţie şi putere). Astfel, din 1992, în Alaska, la Gokona, a demarat un program ultra-secret, numit HAARP – High Frequency Active Auroral Reserch Program, integrat de Iniţiativa de Apărare Strategică a SUA. Mai pe înţelesul nostru, aceasta înseamnă, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice lansate revin pe Pămînt şi penetrează totul în cale, generînd fenomene absolut devastatoare şi puţin controlabile.
Am găsit informaţii potrivit cărora, deşi SUA sînt cele mai avansate, programele, experimentele lor reuşind să "transpire" în mass-media, şi alte state mari, cum ar fi Federaţia Rusă, China, India şi alte cîteva, desfăşoară activităţi în acelaşi sens. Să ne amintim ce emoţii au trezit la noi acele dezvăluiri din presă din perioada inundaţiilor şi furtunilor din primăvara acestui an, potrivit cărora amintitele fenomene naturale au fost "dirijate de undeva" din bazinul Mării Negre.
Emoţii şi semne mari de întrebare au iscat şi alte evenimente meteorologice cu efecte devastatoare. Doar le consemnez: în Coreea de Nord, ca şi în Cuba, ambele conduse de lideri comunişti autoritari (Kim Jong Il şi, respectiv, Fidel Castro), în ultimul deceniu s-a constat o succesiune de ani secetoşi, urmaţi de inundaţii devastatoare, care a afectat grav agricultura, ambele ţări fiind nevoite să recurgă la masive importuri de alimente, unele condiţionate în plan politic. În acelaşi timp, într-un alt stat, atunci pe ceea ce se va numi "Axa răului", Afganistan, au fost, în perioada guvernării dictatoriale a talibanilor, patru ani de secetă adusă la extrem, punînd la pămînt agricultura şi aşa rudimentară a ţării.
În încheiere nu-mi mai rămîne decît să vă supun atenţiei concluziile unui analist român al fenomenelor, Vladimir Alexe: "Există tehnici foarte bine puse la punct de a destabiliza instituţiile unei ţări. Tehnicile de modificare a fenomenelor naturale sînt însă mai noi şi ţinute departe de mass-media şi opinia publică. După ce Administraţia Bush a ameninţat Rusia şi China cu lovituri nucleare •preventive+, politica manipulării fenomenelor naturale se poate dovedi mult mai persuasivă. Distrugerea în acest scop a ionosferei, pe mari porţiuni la Polul Nord, a învelişului protector contra radiaţiilor cosmice îi afectează însă pe toţi locuitorii planetei. Inclusiv pe cei din SUA, unde există grupuri care se opun experienţelor planetare ale HAARP".
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: