Paulo Coelho
| Războinicul luminii meditează Se aşază într-un loc liniştit din cort şi se lasă-n voia luminii divine. Făcând aceasta, se străduieşte să nu se gândească la nimic; se dezleagă de căutarea plăcerilor, de provocări şi de revelaţii - şi-şi lasă darurile şi puterile să se manifeste. Chiar dacă nu le percepe numaidecât, aceste daruri şi puteri îi pun stăpânire pe viaţă şi-i vor influenţa existenţa cotidiană. În vreme ce meditează, războinicul nu este el însuşi, ci o scânteie din Sufletul Lumii. Tocmai asemenea momente îi îngăduie să-şi înţeleagă responsabilitatea şi să acţioneze în conformitate cu ea. Un războinic al luminii ştie că - în tăcerea inimii sale - există o ordine care-l orientează. Manualul Razboinicului Luminii In internet in pofida dreptului de autor gasesti din ce in ce mai multe lucruri free. Paulo Coelho a inteles cel mai bine acest lucru si si-a publicat singur cartile online inainte de a o face altii. Cartile sunt in engleza si inca cateva limbi ... varianta in romana a Manualul Razboinicului Luminii o gasiti aici.
Succesul lui Paulo Coelho Cand Paulo Coelho a oferit marilor edituri din Franta „Alchimistul” , nici una n-a fost interesata. O mica editura, care tocmai se inaugurase, a decis sa semneze contractul cu respectivul autor brazilian necunoscut si sa faca toate eforturile pentru o buna difuzare. Si asa cartea a devenit una dintre cele mai bine vandute din toate timpurile, pe piata frantuzeasca, batand recordul de a fi in topul celor mai vandute carti din tara pentru foarte mult timp. Azi, cunoscand mai bine piata internationala, sunt sigur ca daca as fi fost publicat de unul singur din aceste gigantice conglomerate, sansele mele ar fi fost aproape nule pentru ca as fi concurat cu alti mari si renumiti autori din cataloagele lor. Dar am fost publicat de un editor incitant, entuziasmat (de fapt, o editoare, Anne Carriere, care mai tarziu chiar a scris o carte despre asta), si asta a facut cu adevarat deosebirea. Despre asa ceva este vorba si in povestirea trimisa de Almir: Un biet om, fara pic de invatatura, muncea la biserica intr-un orasel pierdut in Brazilia. Treaba lui era sa traga clopotele la orele indicate de preot. Dar legile s-au schimbat: episcopul regiunii hotari ca toti angajatii parohiilor supuse lui sa aiba cel putin scoala primara. Se gandea ca astfel stimula educatia publica; dar pentru batranul clopotar, care era analfabet si prea in varsta ca sa ia totul de la inceput, a insemnat sfarsitul muncii lui.
A primit o mica suma de bani, multumirile dintotdeauna si o scrisoare care arata ca activitatea lui la biserica se sfarsise.
-Dumneata ai acum timp berechet - ii spuse un prieten. Poti merge sa cumperi, si noi iti platim un comision.
Dar ii treceau multi bani prin mana si intr-o buna zi a trebuit sa-si deschida cont la banca.
-Scuzati-ma, spuse el. Dar nu stiu sa scriu.
Batranul zambi: |
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: