Stapanul inelelor din Romania
Claudiu are 48 de ani, este de profesie arhitect, iar pasiunea sa dintotdeauna a fost mitologia. Spre deosebire de cei care doar s-au multumit sa citeasca despre asa ceva, Claudiu a incercat sa demonstreze existenta personajelor mitologice. Si nu oriunde ci in teritoriile romanesti. Cand a aparut prima parte din "Stapanul inelelor", Claudiu a fost impresionat de asemanarea cu mitologia romaneasca. A vazut de zeci de ori seriile, a citit cartile si a tras o singura concluzie: actiunea s-a petrecut in Carpatii Romanesti, iar personajele din film se regasesc in legendele de o parte si de alta a muntilor nostri.
Drumul pe care cei din Fratie l-au strabatut s-a intins din Vest, de la Muntii Apuseni si pina la Carpatii de curbura, la Muntii Buzaului. El considera ca dincolo de mitologie si de personajele sale, exista o realitate pe care oamenii inca nu stiu sa o citeasca. Pentru ca nu degeaba, o serie de locuri din Romania poarta denumiri ciudate: Stinca Capcaunului, Varful Balaurului, Lunca Zinelor, Fereastra Zmeilor, Catunul Zmeilor, Moara Dracului samd. “Nu cred ca romanii din vechime au pus aceste nume doar asa, ca sa se afle in treaba. Stramosii nostri nu faceau astfel de lucruri.
Ei trebuiau sa fie cu adevarat impresionatI de ceva, pentru a localiza un loc sau un sat cu numele acelui ceva care i-a impresionat. Asa ca, in timp ce Tolkien a trebuit sa inventeze personajele sale, acestea au existat dintotdeauna in mitologia romaneasca. Doar ca purtau alt nume si nu au gasit un Tolkien care sa le arate oamenilor”. Claudiu vrea sa fie acel Tolkien al romanilor, care sa arate tuturor lumea fantastica din mitologia noastra.
In opinia sa micutii hobiti din trilogie, care sunt localizati in Comitat, un tinut aproape uitat de mai marii zilei dar unde micutel fiinte duc o viata paradisiaca, isi gasesc analogia in niste personaje fantastice din mitologia romaneasca. E vorba de spiridusi, omuleti care detin anumite secrete si puteri speciale. Spiridusii se pot face nevazuti si pot calatori dintr-o parte in alta a muntelui, pe poteci numai de ei stiute. Sunt multi cei care vineaza spiridusi si asta numai dintr-un motiv, anume ca micile fiinte ar fi paznicii cite unei caldari cu galbeni. Comitatul hobitilor este localizat in Muntii Apuseni.
Gimli, fiul lui Gloin de la Muntele Singuratic, reprezentant al gnomilor, este identificat cu piticul Barba Cot, care mai apare si sub denumirea de Statu-Palma-Barba-Cot. Cei care au citit cu atentie povestile romanesti, au putut remarca ca, de regula, piticul Barba Cot era posesorul unor puteri neobisnuite dar, de cele mai multe ori, el era paznicul unor secrete extraordinare. “Am incercat sa inteleg de ce povestile vechi, din toate timpurile si caracteristice tuturor popoarelor, au ales, diverse personaje mici, carora le-au conferit puteri speciale.Nu am gasit decit un raspuns, anume ca cea mai buna ascunzatoare este cea de sub ochii nostri. In cazul mitologiei, asta echivaleaza cu a ascunde puteri neobisnuite acolo unde nimeni nu le-ar cauta. Toata lumea se asteapta ca fortele supranaturale sa apartina uriasilor, zmeilor, capcaunilor. Dar cine ar cauta toate acestea intr-un omulet de-un cot? Sa nu uitam ca doar buzduganul lui Barba Cot cintarea peste 1000 de ocale, adica mai mult decit ar fi putut ridica cel mai puternic urias“.
La fel ca si personajul Gimli, Barba Cot nu se impaca bine cu zanele (elfii), intre cele doua personaje ducandu-se un permanent razboi. Cu toate astea, in anumite povesti, Barba Cot este cel care le salveaza pe zine din miinile uriasilor, zmeilor sau capcaunilor. Este aproape acelasi lucru pe care il face Gimli, care lupta alaturi de elfi pentru a nimici hoardele de orci si troli ale lui Sauron.
Moira de sub Bucegi
Drumul celor care s-au unit spre a duce inelul in locul unde putea fi distrus a fost doar pe crestele muntilor. Numai ca, la un moment dat, trecatoarea pe unde trebuiau sa o ia este blocata iar eroii trebuie sa aleaga un alt loc de trecere. Acel loc este cetatea subterana a Moirei, construita de catre gnomi pe sub munti, sfredeliti dintr-o parte in alta de tunele. Localizarea Moirei a fost facuta sub Muntii Bucegi, despre care se stie ca sunt brazdatI, din cele mai vechi timpuri, de tot felul de tunele secrete.
Dintotdeauna tunelele au fost folosite fie pentru a adaposti vistieria tarii in momente de criza fie pentru a traversa muntii, nevazuti, pentru a cadea in spatele dusmanilor si a-i nimici. “Am vazut personal unul din aceste tunele care merge de la manastirea Pestera, pina aproape de Pietrosita. Nici nu va putetI inchipui ce senzatie stranie este sa circuli, kilometri intregi, pe sub pamant. Si ce este mai ciudat, e faptul ca tunelul nu parea sa fie de origine naturala, ci mai curind sapat de cineva”.
Gollum, ciudata creatura care a stapinit Inelul Puterii mai multe sute de ani si care a fost subjugat de fortele intunecate ale acestuia, a fost identificat, de Claudiu, cu Valva Bailor. In povestile populare romanesti, aceasta era o zina care stia unde este ascuns aurul din munti. Dupa voia ei, putea sa arate locurile unora sau altora. Dar cele mai multe aparitii ale Valvei au fost atunci cand ii pedepsea pe cei care voiau sa puna mina pe minele de aur ale localnicilor. “Se pare ca rolul de pazitor al comorilor subterane din munti a determinat-o pe Valva sa faca mai mult rau decit bine. Este si cazul lui Gollum care, desi initial este o fiinta buna, pozitiva, treptat se transforma in sclavul puterii pe care o pazeste”, spune Claudiu.
Elfii prezentati de povestea lui Tolkien sunt personaje stranii. Desi pot fi raniti si ucisi, ei sunt, totusi, nemuritori, prin faptul ca nu imbatranesc si nu se imbolnavesc niciodata. Mai mult, ei detin secretul acestei nemuriri si o pot imparti cu cei iubiti. De asemenea, cunosc leacuri secrete si detin puteri care pot intoarce fiintele din drumul lor catre tarimul umbrelor, din moarte, asa cum s-a intimplat cu Frodo, salvat in ultima clipa de elfi.
“Priviti in mitologia noastra si veti constata, surprinsi, ca puterile elfilor, caracterul lor, viata lor, era identica cu cea a zanelor. Zanele noastre erau fiinte nemuritoare, dar ale caror puteri puteau fi limitate de actiunile vrajitorilor sau vrajitoarelor rele. Erau mereu tinere, puteau vindeca pe oricine doreau, doar printr-o simpla atingere”. Elfa Arwen poate porunci apei, rostind niste vorbe stranii, ce par a fi un fel de descintec si al carui efect este stirnirea apelor de munte care se napustesc asupra Cavalerilor Negri si ii imprastie pe moment. “Dar asta face si Zana Apelor. Ea traieste in undele lacurilor sau ale riurilor si poate porunci oricand apei respective sa vina in ajutorul cuiva”.
La fel stau lucrurile si in privinta reginei Galadriel, stapina incontestabila a Padurii Lothlorien, ale carei puteri sunt asemanatoare cu cele ale Zinei Padurii. Cei care patrundeau in codrii stravechi trebuiau sa se supuna puterii acestei zine. Altfel, aceasta ii putea preschimba oricand in diferite animale sau copaci, lasindu-i uitatI ani de-a rindul.
Aragorn, urmasul lui Isildur, apare, in primele doua parti ale trilogiei, ca un simplu Pribeag, cunoscator al drumurilor secrete ce strabat tinuturile dintr-o parte in alta. Cu toate acestea, in partea a treia, Aragorn este obligat de imprejurari sa-si accepte destinul si o data cu asta si titlul de Rege al Gondorului si responsabilitatile rangului sau. In acest fel el este aidoma intemeietorilor de tara din tinuturile romanesti aflate de o parte si de alta a Carpatilor. "Singurul lucru care difera e doar numele. In Tara Romaneasca ei s-au numit Negru Voda, in Moldova Dragos, in Transilvania Gelu, Glad sau Menumorut. Povestea e aceeasi, in care un erou lupta impotriva cotropitorilor si apoi, dupa ce-i invinge, devine conducatorul tarii pe care tocmai a eliberat-o". Iar oamenii il asulta si pentru ca este viteaz dar si pentru ca este din os domnesc.
In cea de a treia parte a trilogiei, in lipsa unor aliati, Aragorn apeleaza in ultima instanta la armata celor blestemati. E vorba de cei care, cu mii de ani in urma, atrasi de stapinul intunecat, tradasera cauza oamenilor, motiv pentru care fusesera blestemati de Isildur sa nu aiba odihna pina ce nu-si vor fi respectat juramintul de credinta. Armata spiritelor stapanea Cararile Mortilor din Muntii Albi, un loc de unde nimeni nu iesea in viata. Cei morti se supun urmasului lui Isildur, asa cum spiritele padurii se supuneau voievozilor romini.
"Exista un lucru pe care putini il stiu, desi unii cronicari au consemnat. Inaintea unor batalii importante, marii nostri voievozi apelau la niste ritualuri stranii. Desi crestini, ei apelau si la spiritele locului unde urma sa se desfasoare batalia. Stefan cel Mare, de exemplu, trimitea descantatoare la locul luptei, al caror unic rol era acela de a atrage bunavointa spiritelor naturii. Oare de cite ori se arata ca inaintea unei batalii, ostenii au taiat copacii si apoi i-au aruncat asupra vrajmasilor? In acesti arbori taiati identificam entii, ciobanii de copaci. In fond, <armata> entilor a atacat cetatea lui Saruman si a distrus-o, la fel cum se intimpla si cu padurea taiata si pravalita asupra vrajmasilor cotropitori".
Nazgul-ii, creaturile fioroase pe care zburau cei noua regi-vrajitori nu sunt altceva decit balaurii inaripati, care simteau apropierea oamenilor cale de sapte poste si al caror urlet ucidea tot ce era viu. Singurii care aveau putere asupra balaurilor romanesti erau vrajitorii si vrajitoarele. Cu toate acestea, eroii reuseau sa se apropie de balauri si sa le taie capetele, acelasi lucru facandu-l si printesa
Calul alb al lui Gandalf, Shadowfax, cel care alearga ca gindul, poate fi regasit in povestile romanesti. El este calul nazdravan care il ajuta pe Fat Frumos in grelele sale incercari si care il poarta pe acest erou popular oriunde doreste, “ca vintul si ca gandul”.
Trolii folositi de Sauron pentru a nimici cetatile oamenilor au fost identificati in capcaunii din povestile romanesti, ingrozitoarele fiinte al caror teritoriu trebuia ocolit. Putini erau cei care, patrunzind in teritoriul unui capcaun mai scapau cu viata, foamea acestor monstri nefiind vreodata potolita.
Identificarea Mordorului cu Muntii Buzaului nu este deloc intimplatoare. Urmele descoperite de-a lungul timpului aici au aruncat un val enigmatic peste intreaga zona. In primul rind, arheologii au descoperit urmele unor ziduri gigantice, ce par a fi fost construite de fiinte care depaseau de citeva ori inaltime oamenii. Sa fie oare vorba despre o civilizatie stranie? Claudiu spune are alta opinie. "Zidurile au fost construite de troli, nu incape nici o indoiala. Am vazut cu ochii mei ramasitele si pot spune ca oamenii nu erau in stare de asa ceva". In plus, o anumita zona din Muntii Buzaului, cunoscuta localnicilor ca Tara Luanei, are pamintul pirjolit in adincime. Unii s-au incumetat si au spus ca pirjolul nu poate fi decit efectul unor arme atomice vechi de mii de ani. Nici o alta explicatie nu sta in picioare.
"Daca parjolul ar fi fost efectul scurgerii de lava vulcanica, efectul trebuia sa fie mai spre suprafata si nu asa de adinc", sustine Claudiu. El spune ca a cules o balada populara din zona si care vorbeste de un imparat care-si construise acolo cetatea de unde isi trimitea armatele in toate partile ca sa ucida tot ce era viu si sa prade toate comorile. Imparatului celui hain i-a venit de hac un fecior de cioban, al 11-lea nascut in familia sa. Cu ajutorul unei oglinzi fermecate, micul cioban a revarsat suvoaiele de lava peste cetatea raului, distrugind-o din temelii.
"Este imposibil sa nu vezi asemanarea cu distrugerea Mordorului de catre Frodo si Sam", sustine Claudiu. Mai mult, insasi denumirea de Muntele Umbrei permite o identificare a Mordorului cu Muntii Buzaului, despre care s-a stiut, timp de sute de ani, ca ar reprezenta un loc de trecere catre alta lume, catre tarimul umbrelor.
Eliszar
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: