Talismanele la vechile popoare
Primii locuitori ai tinuturilor franceze considerau ca talisman aducator de noroc laba stanga a unei pisici negre. Cum la vremea respectiva se considera ci pisicile negre sunt intrupari ale Diavolului, laba unei astfel de pisici asigura protectia purtatorului, spiritele negative neatingandu-i de teama stapanului Intunericului.
In micile statulete germane cel mai bun talisman impotriva nenorocirilor era considerata funia spanzuratului. Cel care o purta era ocolit de moarte care l-ar fi confundat cu un om care a murit intre timp.
Popoarele slave din sudul Dunarii isi confectionau talismane din oase de animale, folosind, in special, oase de caine, pisica sau bufnita. Fetele care doreau sa-si afle norocul in dragoste puneau sub perna sapte banuti de argint si faceau trei cruci deasupra.
Vechii egipteni foloseau talismane care sa le asigure protectia din partea unor zei, impotriva altora. De obicei, cele mai solicitate erau talismanele care asigurau protectia zeului Horus si a zeitei Isis. Cel mai rau zeu impotriva caruia trebuiau sa se protejeze permanent era Set, care nu tinea cont de nimic pentru a-si atinge scopurile.
Grecii erau obsedati de efectul pietrelor de toate felurile asupra vietii, posedind o adevarata stiinta despre efectul lor. Cele mai folosite pietre erau: cornalina, despre care se spunea ca vindeca orice muscatura de animal, agata, care vindeca muscaturile insectelor veninoase, peruzeaua, care aducea linistea in familie si pietrele din cuibul de randunica carora li se atribuiau puteri de vindecare a epilepsiei.
Eliszar
Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: